anditzu's daily musings

ca sa evoluam, a trebuit in primul rand sa supravietuim. ca sa supravietuim, a trebuit sa fim atenti. ca sa fim atenti, a trebuit sa ne fie frica. frica e acel sentiment care ne-a adus azi unde suntem. cei care erau prea viteji, au fost primii mancati de crocodili si nu au apucat sa isi imprastie genele prea mult. cei care au fost mai fricosi, si-au facut arme, si-au intarit satele impotriva atacurilor, au inventat una alta ca sa se ajute. frica ne-a pus creierul la munca. cum ar spune psihoterapeutul meu: “frica nu e ceva rau, a-ti fi frica inseamna ca esti inteligent”.

asa ca noi, cei de acum, suntem produsul a mii de generatii de fricosi. suntem genetic predispusi sa ne sara rotitele usor. pe deasupra, traim si intr-o lume in care munca pierde teren in fata celei intelctuale, aducand cu ea si stresul psihic. fara o detensionare corespunzatoare, corpul se refuleaza in psihic, afectiunile psihice de tip burnout si atacuri de panica consemnand o crestere dramatica in ultimile decenii.

daca stresul psihic ar fi reprezentat doar de munca, ar fi inca usor. am putea sa ne luam concedii mai dese, sa ne uitam la luna si sa meditam si gata. din pacate evolutia si accesul liber la informatii ne-a adus un stres si mai mare, cumva subliminal, pe care rar il percepem ca atare.  media anunta lunar cate un sfarsit al lumii, o prabusire dramatica a euro-ului, moartea iminenta a sistemelor vestice, prezinta imagini cu catastrofe si ne aduce aminte cum ca si noua ni se poate intampla ceva (!!!). se propagheaza stiri panicoase doar de dragul audientei, iar internetul e plin de dobitoci dornici sa le fie ascultate/admirate aberatiile si sa si castige bani din asta. nu stiu cat e de adevarat, dar zilele trecute cand a cazut satelitul minune, in germania se anunta cum ca in italia oamenii erau sfatuiti sa nu plece de acasa si sa nu stea la ultimul etaj!! oricum, la astfel de dimensiuni paranoide am ajuns.

nefiind in stare sa filtram informatiile cum trebuie, ajungem sa le luam de bune. chiar si oameni inteligenti precum parintii nostri (ca altfel nu ar fi facut copii asa inteligenti ca noi :P) ajung sa creada toate isteriile astea. si nu vreau sa stiu ce se intampla cu cei care au un nivel mai scazut “acolo sus”.

in ritmul asta o sa ajungem o armata de legume, imbuibata cu antidepresive, care va fi numai buna de manipulat.

se zice ca un soldat german implicat in razboiul din afghanistan costa peste 1 milion de euro pe an. cumva ironic, daca moare costa si mai mult. presupun ca soldatii de altii natii, care lupta acolo, nu costa mult mai putin. asa ca colegul meu a venit cu o idee. cumparam armele atomice care nu mai sunt folosite, facem afghanistanul plat si pe locul lui construim parcare pentru china (se preconizeaza ca industria auto va exploda in china in urmatorii ani). punem un euro taxa pe zi si ne fumam linistiti trabucurile in bahamas! si se linistesc si talibanii de tot :)

deci, care se ofera sa negocieze pe piata neagra din rusia pentru niste arme atomice mai vechi dar inca functionale? :D

sursa in contextul scandalurilor de pedofilie ale preotilor catolici, (sub)titlul ales de bild (“papa ne binecuvanteaza copii”) e un pic… inappropriate!

daca gabi va provoca in articolul precedent la un concurs de absurditati, va provoc si eu la un altul, probabil la fel de plin de absurd, daca e sa o luam la bun simt.

ati fost vreodata in situatia de a fi discriminati pentru faptul ca sunteti romani sau pur si simplu straini intr-o alta tara? si daca da, cum ati reactionat?

in cazul meu, eram in franta si trebuia sa imi iau bilet de tren spre bucuresti. aveam rezervarea, imi trebuia doar biletul. si vorbeam (pe vremea aia inca bine) in franceza cu casierul si hihihi si hahaha si la un moment dat ma intreaba ce caut in bucuresti. iar eu ii raspund ca trebuie sa ma intorc acasa. moment la care tipul se schimba la fata, inchide ghiseul si imi zice ca programul lui s-a terminat :)

so, voi cu ce punctati?

Va propun o provocare: cea mai mare absurditate pe care ati intalnit-o si care v-a afectat planurile de, sa zicem, vacanta. Poate sa fie in vacanta in Romania, sau in strainatate, ca vorba-aia, prostie e peste tot. Prin absurditate inteleg ceva frustrant care nu are mult sens.

Desigur, cred ca exemplele din Romania or sa invinga. Dar pana cand nu experimentam, nu stim daca ipoteza este adevarata.

Eu incep cu urmatorul exemplu, numit “card pentru cișmea“.

…isi iau un concediu tomnatic parintii mei, si se duc ei agale intr-o zona turistica de exceptie: Baile Olanesti. Baile sunt, dupa cum stiti, o umbra a “potentialului turistic” de la noi. Desigur, ca parintii mei si cu mine am fost pana acum de multe ori la Baile astea. Baile = sa faci baie in apa termala, sau sa bei apa termala (de preferinta nu aceeasi in care ai facut baie). E o poteca luunga cu izvoare cu apa speciala, de o parte si de alta a potecii. Si cica un medic din statiune poate sa se uite la ce afectiuni ai, si sa iti recomande o cura cu apa termala de la izvoarele astea (vreo 22-25 cel putin) ca sa te simti mai fresh. Well, s-au dus parintii mei zilele astea, sa se balneoclimaterizeze. Si surpriza!!! acum ca sa intri la izvoras (legat de altfel cu o potecuta de poteca principala; si izvorasul avand un acoperis si o cismea de unde curge) iti trebuie CARD magnetic!

Deci apa aia care vine de la izvorasul din munte si curge in continuu, apa fara robinet, care se scurge intr-un rau de la baza munticelului — apa aia e rationalizata (de parca ar fi zahar sau ulei pe vremuri ceausiste) si fiecare amarat reumatic care se duce acolo sa bea, trebuie sa aiba card!!! Cardul costa, dar nu poti sa il cumperi direct, trebuie sa il iei de la medic, care medic te “consulta” chiar daca tu nu vrei pentru ca esti sanatos, si iti scorneste un diagnostic pentru care tre sa cumperi 1) cardul, si 2) apa.

Minunat.

Cine are una mai buna? Va provoc.

la vivi am gasit termenul din titlu, care mi-a placut tare mult si mi-a si dat de gandit.

desigur suntem raspunzatori de fericirea copiilor nostri, caci ei depind cel mai mult de noi. in relatiile cu adultii insa, ne imbracam frumos, ne aranjam, ne spalam pe dinti si prin alte locuri esentiale, ca sa il facem pe celelalt sa ne placa, deci sa fie multumit si fericit. ne schimbam in timp tabieturile si ne “mulam” dupa personalitatea ceiluilalt. sau cel putin incercam sa o acceptam. muncim cu spor si zambet pe buze pentru ca seful sa fie fericit si sa ne dea prima de porc.

insa responsabilitatea asta apasa. incerci sa fii perfect, sa faci totul ca celelalt sa fie fericit si incet incet uiti de propria fericire. ajungi o masca sub care se ascunde multa frustrare, suferinta. asa ca trebuie sa te intorci mereu la tine, sa cauti ceea ce te face fericit, sa fii responsabil si pentru tine. altfel ajungi un om mizerabil, fara bucurii.

si totusi ce e mai important: sa lucrezi la fericirea ta in detrimentul celorlalti sau la a lor in detrimentul tau?  sau credeti ca e posibil sa le impaci pe toate?

la mine vara a trecut. nici macar o vara tarzie nu prea am avut. am intrat direct in toamna. cu zilele ei gri, umede si reci. cu astenia de rigoare. cu vestile deprimante pe care se pare ca le primesc numai toamna. asa ca nu imi ramane decat sa visez la zilele cand era soare si cald si sa astept cu nerabdare luna mai a anului viitor :)

io-te deci ca se poate! am citit azi in evz un articol care m-a bucurat imens: de sambata muzeul antipa isi redeschide portile! cu o colectie noua si un “look” adaptat anului 2011.

bravo! abia astept sa vad cu ochii mei minunea.

pentru ca suntem inca la tema internetului, pentru ca am citit la zaqk un articol ingrijorator si presupunand ca fiecare dintre voi are un calculator acasa (cu conexiunea de rigoare), lansez o intrebare:

cum va protejati copiii de mizeriile de pe net? (sau in caz ca sunt inca prea mici, cam cum planuiti sa ii protejati)

citeam mai deunazi un articol pe zeit.de despre bloguri. din pacate nu dau de el acum. in articol (de altfel un pic cam tras de par) se vorbeste despre faptul ca unele bloguri sunt un pericol pentru societate si dadeau ca exemplu un blog care posta imagini cu excrementele unor vedete (nu intrebati ce si cum, ca nu vreau sa intru atat de adanc in… detalii :D). si concluzionau ca unele bloguri (din ce in ce mai multe) sunt adresate sociopatilor, psihopatilor si altor asemenea pati!

internetul functioneaza pe principiul: fiecare e liber sa puna pe net ce vrea atata vreme cat nu incalca legile tarii in care se afla (el sau serverul) si daca nu iti place, nu ai decat sa nu te uiti. oricat ar parea de stupid, daca cineva vrea sa puna poze cu excrementele sale, naja, are posibilitatea sa o faca. undeva pe lumea asta sigur exista o tara, cu legi suficient de permisive in ale internetului si cu suficiente servere, care abia asteapta sa incaseze niste bani. si desigur ca aici sta problema. caci poze cu diverse scarbosenii mai e cum mai e, dar pornografia infantila si site-urile extremiste (ca sa dau doar doua exemple), “stau” tot pe asemenea servere.

mai sunt apoi si pozele pe care le uploadam zilnic. si pe care nu stim cine si cum le foloseste. la fel si informatiile personale (adresa, conturi, etc.) a caror administrare nu o putem controla. nu mai zic de “magazine” online, care au ca singur scop furtul de bani. si sa nu uitam de virusi/troiani/etc. care abia asteapta sa se infrupte din calculatoarele noastre.

probabil ca orice informatie poate fi considerata periculoasa. la urma urmei nu stii ce idiot ajunge la ea si la ce ii trece prin cap sa o foloseasca, dar faptul ca vrem un acces liber si rapid la orice informatie, ne face sa acceptam si anumite riscuri. altfel, am bloca tot ce nu ne place si ne-am redenumi china. si totusi suntem complet constienti la ce riscuri ne expunem? exista sau ar exista vreo modalitatea prin care sa putem “controla” internetul? sa il facem “sigur”? eu ma gandesc ca, de exemplu, daca utilizatorii de retele de socializare ar fi obligati sa se inregistreze cu numele si adresa completa (cumva verificabile) si sa renunte la nick-uri, ar fi mult mai putin cazuri de mobbing online. stiu, prima problema ar fi “si cum vrei sa verifici chiar tot?”. well, nici eu nu stiu acum, insa cred ca s-ar putea crea un sistem de verificare. si acum ajungem la a doua problema: “cine administreaza acest sistem si ce masuri poate lua in cazul abuzurilor?”. auzisem de curand ideea unui “presedinte” al internetului, care sa dea legi universal valabile in toata lumea. varianta asta mi se pare imposibila din doua motive: unul, ca un om, sau o grupare, cu o asemenea putere este cu siguranta supusa presiunilor si coruptiei, iar al doilea, ca legile asta ar fi in conflict (in multe cazuri) cu legile statelor respective.

voi ce credeti? exista vreo posibilitate de a curata netul? ati fi de acord cu un sistem atot-decizator? si poate mai important, care sunt pentru voi cele mai mari pericole pe care internetul le prezinta?