anditzu's daily musings

*noroiul maro – denumire data neo-nazistilor.

articolul asta vroiam sa il scriu de mai demult. abia acum ajung insa sa adun ceva idei. dupa cum a povestit si cool-rat, ultimul scandal care zguduie germania este cel al neo-nazistilor din zwickau (oras in estul germaniei). se zice ca 3 neo-nazisti (plus ceva complici) au ucis in ultimii 10 ani mai multi comercianti cu “migrationshintergrund”, adica emigranti sau din familii de emigranti, plus o politista. pe masura ce politia cerceteaza, mai apare cate un complice si cate o crima facuta din ratiuni “rasiste”. se pare ca exista si o lista cu politicieni, ca posibile tinte.

desigur intrebarea e, pot 3-4-5 oameni planui si executa asa ceva? sau buba e mult mai mare si noi vedem doar varful? parerea mea e ca intotdeauna raul sta mai adanc decat pare. iar extrema dreapta capata tot mai multa putere in europa. sunt suficient de inteligenti cat sa ramana subtili in actiunile lor si noi atat de convinsi ca istoria nu se poate repeta, incat uitam (sau nu vrem sa observam) ca totusi pericolul exista.

am nimerit acum un an doi in mijlocul unei manifestatii (defapt incercare de manifestatie) neo-naziste in friedrichshafen si am fost surprinsa sa constat ca erau oameni de toate felurile printre ei. desigur multi tineri, dar si oameni la 40-50 de ani, multi aratand normal, de la care te-ai fi asteptat la mai mult. atunci am realizat ca nu e nevoie decat de ceva organizare si un pic de spalatura pe creier si cazul din norvegia nu ramane singular.

pe fondul crizei economice, a lipsei valorilor politice care sa dea incredere, a ideii ca emigrantii fura locurile de munca, partidele de extrema dreapta tind sa castige cat mai mult teren.

intr-un sondaj de opinie din aprilie, in austria, fpö (partidul libertatii) a ajuns pentru prima oara sa depaseasca partidele “clasice”, socialist si conservator. e vorba de acelasi partid care intr-o vreme lansase un joc in care scopul era de a omori musulmani. in voralrberg (land din vestul austriei), inainte de alegerile din land, fpö isi facea reclama cu “nu suntem o tara de minarete”.

in elvetia, partidul popular , svp, (castigator detasat la alegerile de anul asta), a militat cu bocancii. la propriu!

in germania, npd (partidul national democrat) – cunoscut ca fiind partid cu platforma extrem de extrema – e reprezentat in doua landuri in parlament!

in franta, frontul national inregistreaza 3-4 milioane de votanti la fiecare alegeri, iar olanda e deja celebra pentru al sau partid al libertatii, al treilea ca reprezentare in parlament.

desi germania incearca acum interzicerea npd-ului, cred ca acest lucru nu poate reprezenta o solutie pentru problema extremismului. la urma urmei poti ucide oameni si infierbanta spirite si fara acceptul statului, nu? de exemplu, timp de 2 decenii, raf-ul (grupare de extrema stanga) a tinut germania in teroare, desi era “interzis”.

singura modalitate de combatere a extremismului este educatia si campaniile constante de “awareness” (incepand din scoli) asupra pericolelor prezentate de extremism. s-ar putea zice ca la cate documentare despre ww2 se dau la tv in germania, lumea ar trebui sa stie mai bine. well, nu toti se uita la documentare si nu toti inteleg ce vad. asa ca nu e de ajuns.

prosti sunt peste tot si extremisti au fost si vor fi, insa trebuie sa ne educam si sa intelegem ca extremismul e periculos si mai ales FALS! caci ieri au fost evreii, azi sunt turcii, insa maine pot fi cei cu parul cret si ochi albastri!

cu o zi intarziere, pentru ca ieri a fost iar crima la serviciu, ne gandim la ce am invatat saptamana asta.

well, pentru mine a fost o discutie interesanta cu psihomedicul meu, in care am descoperit un cuvant foarte frumos: we-ness. we-ness reprezinta grupul, comunitatea, in care ne simtim integrati, ocrotiti, parte din “familie”. cumva cuvantul asta mi-a dat caldura si speranta in zilele ce au urmat.

ii mai sunt grateful alexandrei, careia desi i-am promis ca o sun, iata ca inca nu am facut-o si totusi (inca) nu a facut crize :D

voi?

Pentru ca Anditzu ne incalzeste cu niste poze din august eu am zis sa va inveselesc cu o discutie pe care am avut-o cu copila din dotare.

Copila: Mami, pagal bleo (In traducere libera, papagalul albastru din Rio, adica desene animate)

Eu: Nu, pitic, papagalul are treaba, dar hai sa ne jucam cu plastilina bleu (are acum o manie cu culoarea albastra. Refuzul a fost datorat faptului ca isi luase deja portia de desene animate pe ziua respectiva)

Copila: Niste priviri ucigatoarea care, daca ar fi putut m-ar fi strapuns cu cutite.

Eu: Pitic, ma mai iubesti?

Ea: NU! (more…)

site unesco, insula reichenau de la lacul bodensee (sau constance), este cunoscuta nu numai pentru cele 3 biserici foooarte vechi (ale caror fresce arata foarte ortodox, semn ca sunt mai vechi decat schisma), ci si pentru legumele delicioase pe care la produce. mie imi place pentru ca vara e plina de flori, e liniste si poti gasi capsuni dulci dulci :D

“cu doi de E? pe bune? dar cum asa?”

asa incep toate discutiile in republica federala, cand vine vorba de numele meu. nume pe care trebuie sa il spun cam de fiecare data cand am nevoie de ceva: medic, abonamente, banca, clienti, etc. partea draguta e ca lumea zice mereu “vaaai, dar ce dragut. atat de.. altfel!”. partea mai putin draguta e ca se simt mereu obligati sa imi corecteze numele in acte/emailuri, desi insist ca e corect asa cum e. asa ca de cele mai multe ori trebuie sa corectez acte, sa le trimit inapoi spre revalidare si sa sun oamenii sa le zic ca emailurile pe care le astept nu au ajuns pentru ca lipseste un E din ecuatie.

de cand cu toata distractia asta, m-am tot gandit ce as face eu ca parinte: mi-as numi copilul clasic, simplu sau i-as da un nume fistichiu, “special”? romanesc sau german?

daca e clasic, nu e nimic special, va fi unul dintre cei 100.000 de “fritzi”. daca e special, o sa aiba mereu problemele mele de acum. daca e romanesc la fel. daca e german, nu nu mai e asa special :D

voi cum ati proceda sau cum ati procedat? nume normale sau… altfel?

sa ne incepem saptamana pozitiv, zic!

uite ca a trecut o saptamana si iar am ajuns sa fim grateful. sau macar sa incercam.

my gratefulness de saptamana asta se indreapta spre un austriac, aflat in scaunul cu rotile, cu care am impartit un drum cu trenul. si care in ciuda handicapului sau, avea o veselie in el de nu va inchipuiti. si mai era si sportiv de performanta. si se dadea cu carutul pe scarile rulante de ne-a lasat masca pe toti.

voi mai sunteti grateful saptamana asta?

E un gest simbolic, dar macar e ceva ce putem face cu totii – sa contribuim la impresia generala despre romani pe net,  si poate si in viata reala:

http://www.romaniisuntdestepti.ro/

puteti fie sa faceti click, fie sa adaugati o descriere despre romani de valoare.

Pentru ca Anditzu este in pauza de recuperare (care sper sa fie scurta si usoara) am decis sa ma alatur lui Gabi si sa va pun si eu o intrebare filozofica: socialism, dar pana unde?

Cu totii stim ca Franta e socialista, mai socialista decat multe tari din Europa. Oare e prea mult?

Dilema mea a fost declansata de o problema pe care am intalnit-o personal: locurile la cresa. Pe la TV se vehicula faptul ca statul acopera cam 15% din necesar, restul fiind acoperit de bone si mame care stau acasa.

Nu am nimic cu cifra in sine ci cu modul in care se aloca aceste locuri. Vorbesc strict pentru zona in care locuiesc, nu as vrea sa generalizez la nivelul intregului stat. (more…)