cum folosim
aseara am urmarit pe arte documentarul “kaufen für die müllhalde”, adica un fel de “cumparam pentru a arunca”. pe site-ul arte il puteti urmari gratis timp de 7 zile (in germana sau franceza). ideea documentarului este ca societatea de consum produce mai mult decat avem nevoie sa consumam si ca aruncam (destul de) iresponsabil obiectele pe care nu le mai folosim.
mi s-au parut foarte interesante exemplele din industrie, in care consumul e incurajat prin producerea de bunuri de proasta calitate, care se strica (mai mult sau mai putin la comanda) dupa un timp bine calculat. de altfel, stiati ca primele becuri luminau pana la 2500 de ore? asta pana cand mai multi producatori de becuri s-au adunat la geneva si s-au gandit ca asa nu mai vand nimic si s-au apucat sa reduca viata unui bec la 100o de ore, vanzand-o apoi ca state of the art and limit of technology? daca nu stiati, urmariti documentarul! o sa intelegeti si de ce ciorapii nu mai sunt ce au fost odata :)
anyways, un alt punct al documentarului este si modul in care sunt aruncate “gunoaiele”. practic duse undeva in tari de lumea a 15-a, unde ce se mai poate folosi sau recicla este cules cu grija. si cu mana.
eu am putine obiecte, dar ce am folosesc pana se strica. iar la categoria haine, ce se strica incerc sa repar, daca nu mai pot fi reparate le arunc, iar daca inca sunt bune, dar nu mai le port le duc la johaniti (care le strang ca ajutoare). cand eram adolescenta, ai mei nu aveau bani sa dea pe haine. haine noi primeam de craciun si de ziua de nastere, si nici atunci prea multe. asa ca garderoba mea era formata din haine second-hand. aveam doua buticuri in fata blocului si reuseam sa gasesc haine super noi de super firma la pret de nimic. asa ca am invatat ca orice haina poate fi folositoare cuiva, chiar si cand tie nu iti mai place.
la capitolul tehnologie, iarasi folosesc pana se strica. mobilul l-am schimbat doar cand l-am stricat/pierdut (astfel ca inca am un nokia vechi, care stie doar sa ma trezeasca de dimineata) si laptop-ul doar cand mamei i s-a stricat calcul si i l-am donat pe al meu. in rest, bucataria si casa mea sunt dotate spartan si refuz sa cumpar ceva ce nu imi trebuie cu adevarat. asa ca cel mai des cumpar pahare, caci si eu si B reusim sa le spargem des. cred ca pe undeva sunt manarite, ca si becurile din documentar :)
iar mancare nu aruncam, caci gatim mereu doar cat mancam. spre deosebire de mama, care inca are impresia ca trebuie sa hraneasca o armata :D
asa ca intrebarea pe care v-o pun azi e: voi folositi tot pana ii scoateti sufletul sau aruncati si obiecte inca folositoare?
Ufff, eu recunosc ca am slabiciune pentru genti si pantofi si am mai multe decat necesar. Cu mult mai multe. Si de obicei cand ma plictisesc de ele le “donez” printre prietene. Si farduri :) Cumpar cam orice imi place, evident ca nu am cum sa le folosesc pentru ca un fard te tine cu anii si ajung sa le arunc ca expirate.
In rest, la mancare si eu incerc sa arunc cat mai putin, dar se intampla si sa arunc. Haine sunt mediu, am momente cand mai scap prin magazine din cauza a cine stie ce frustrare, dar rar.
Eu cred ca Europa este ponderata ca societate de consum, mai grav e prin SUA.
da, da, da. O geaca de piele luata de la Florenta de pe strada, dar super buna, acu vreo 10 ani. Pantofi pe care mi-i iau doar daca e dragoste la prima vedere si ii port pina nu mai pot. Ma rog, exemplele pot continua. Sustin being a minimalist! :)
@cool-rat, ma bucur ca esti de acord. poate vorbesti si cu mama mea, ca sa vada ca nu-a singura nebuna :D
@both, acum ca alina a mentionat, trebuie sa recunosc ca intr-un punct nu sunt consecventa: oja :D am vreo 8 sticlute, desigur muuult mai mult decat folosesc. si saluri. sunt cam vreo 10. dar pe astea l-am primit si nu cumparat. se iarta? :D
@alina, despre sua nu stiu, ca nu am fost acolo sa vad. dar poate ca fiind mai ieftine produsele, sa fie si risipa mai mare.
aici e un obicei sa se recicleze tot ce mai poate fi folosit, peste tot intalnesti charity shops (sunt f multe, printre cele mai renumite sunt oxfam, cancer research uk, marie curie, barnardos si pdsa) unde toate se vand la preturi mici, de ex, o fusta de la monsoon care a costat 70 de lire noua, e vanduta cu 5-6 lire la charity.
nu-ti mai place fusta, oja, salul, bradul de plastic sau globurile, la charity cu ele.
cel care pastreaza si ce nu ii mai foloseste, se numeste holder aici :) si cunosc cazuri
noi am dus la charity, jucarii cu sacii pana acum, haine mai putin, suntem minimalisti la capitolul asta cum zice cool-rat
apoi, se mai fac colecte, ne trimit prin posta un sac de plastic unde sa punem haine, incaltari, etc si cine are, scoate sacul afara la data colectarii
avem un prieten care facea glume pe seama crizei, ca o sa-l ajunga mai ieftin decat la spalatorie sa-si duca costumele la charity si sa le cumpere a doua zi spalate si calcate
@ele, :)) tare colegul!
asta cu sacul exista si la noi. insa eu prefer sa le duc la iohaniti, desi probabil ca e acelasi lucru. dar uite ca e frumos ca e asa e bine organizat pentru charity. me likes :)
@Elena Un Hermes gasesc si eu la charity? Un Loubutin? :D
Eu zic ca mai degraba la mine e chestie de addicted de shopping de pantofi si genti (pantofi nu am luat la reduceri acum ca mi s-au umflat picioarele, dar nu am rata 2 genti…). E reminiscenta zilelor din facultate cand imi luam cate o pereche la 2 ani….
@Alina :) nu stiu, dar putin probabil
@alina, :D louboutins as vrea si eu. nu sa-i port, ci sa ma uit la ei.