paturi
ea si el se intalnesc si se indragostesc nebuneste. stau imbratisati pe canapeaua ei/lui de 80 (poate chiar 90) de cm si isi fac planuri de viitor.
dupa doi ani se muta impreuna si isi iau un pat de 120 de cm. oricum adorm imbratisati, asa ca e loc destul.
dupa niste ani isi iau un pat de 140 de cm, pentru ca deja devenise incomod in cel vechi. ba ea se intindea si pe partea lui, ba el adormea in diagonala. si totusi inca adorm imbratisati.
mai trec alti ani si isi dau seama ca au nevoi diferite. ea vrea o saltea mai moale, el vrea niste stinghii mobile. asa ca isi iau un pat de 180 (sau poate chiar 200) ca fiecare sa aiba salteaua si stinghiile lui. amandoi sunt multumiti si au spatiul lor “de intins”. singura problema e ca trebuie sa te intorci de trei ori ca sa ajungi la lampa de la noptiera.
acum fiecare sta pe marginea patului sau. unul citeste, celelalt incinge ipad-ul. intre ei un metru de pat. gol. dupa ce inchid lumina isi dau seama ca nu pot sa adoarma. ceva le lipseste. se intorc de sapte ori, isi rearanjeaza pledurile, insa tot nu le e bine. tot incercand sa gaseasca pozitia ideala de somn, ajung amandoi in mijlocul patului. si regasindu-se adorm imbratisati gandind ca tot ce iti trebuie sunt cei 80 de cm si gandurile nebune de acum multi ani!
ei … daca ai pat de 180 si stai numai pe 80 nu-i bai! mai greu e invers
adevarul e ca acum am loc sa ma expandez, deci pot sa bag chipsuri si snitele la greu :D super!
Suntem posesori de 140, am avut 160 dar mi se parea prea mare.
Dar imi aduc aminte de vremurile din facultate, cand inca incapeam amandoi intr-un pat din p16 :)
Acum dormim spate in spate pentru ca eu am ceva pb cu stomacul si trebuie sa dorm pe dr, el pe stg si din cand in cand mai avem si lupte pe plapuma:D
@alina, ooh, paturile din p-uri! oribilitati mai mari decat alea, rar am vazut!
si noi avem doua plapumi, ca altfel nu ne intelegem :P
Oho, stai asa ca erau pe calitati.
Paturile din p21 erau oribile, deja p16 era lux.
mie nu mi s-au parut niciunele lux :D norocul meu a fost ca in camin ajungeam doar in caz de urgenta :)
da, de acord cu Alina, am stat in p16 intr-o vara si era lux fata de p3/p5 unde mai statusem, din 2005 parca au inceput sa renoveze, am apucat sa stau in p1 si p5 renovate neoane in camera, saltele noi! ce ziceti?
@Andreea uite la ce sa te astepti in continuare http://angmacneil.blogspot.com/2012/01/baby-sleep-positions.html
Andreea la ce sa te astepti in continuare http://angmacneil.blogspot.com/2012/01/baby-sleep-positions.html
Ce-mi place ultima fraza :)
La noi au crescut burtile si am ajuns de la 1,20 la 1,60 si nici asa nu avem mereu loc. Cuiva ii place sa doarma pe mijlocul patului (cui nu-i place?). Dar uneori e prea mare patul si nu te poti “ciocni” din greseala (pentru o impacare, de ex)
@ele, scuze, te baga in spam de la linkuri si eu seara nu prea mai intru sa aprob comentariile.
iar in cazul eventualului meu copil, o sa il pun in patul lui si numai al lui :D
@xelomon, noi inca ne mentinem burtile, desi devine greu :)
cat despre ciocnire, la cat de greu adorm eu, ajung sa ma ciocnesc cu tot ce e prin dormitor :))
Andreea ma gandeam eu ca de la link e, dar pana acum imi spunea ‘your comment is awaiting moderation’, acu n-a mai zis nimic
iar cu copilul, las ca te vad eu :)
@Elena Eu cu a mea am dormit doar cand era bolnava, in rest la ea in pat, dar se incadreaza f bine in nr 4 (sau prima din randul de jos). Este ca o moara care da din maini si picioare nonstop, chestie mostenita de la mine, zicea maica-mea ca era imposibil sa dormi cu mine in pat. Iar sormea intodeauna a dormit undeva pe un colt si eu pe restul patului :D.
@Anditzu Aici sunt de acord cu Elena, nu zice nu pana nu treci hopul. Pe bune ca un copil poate sa iti ia mintile :). E adevarat ca depinde mult de anturaj, dar cine stie ce mamica feroce hiberneaza in tine si nici macar nu stii.
@alina, nu, copilul meu o sa aiba tata germanic si cu el nu tine distractia :D
Oh, Doamne, sunt asa comice imaginile alea cu copilul! si reale… nu stiu daca sa rad sau sa plang.
Anditzu, pana sa nasc, nu ma gandeam ca voi dormi cu copilul. Am citit de co-sleeping, dar nu vedeam in asta o alternativa. Am cumparat patut de lemn transformer, care se leagana, i-am luat si baldachin – asta la Buc. A dormit in el aproape 3 sapt.
In provincie, unde am stat primele 2 luni, a avut un alt patut – roz cu nush ce, avea carusel smecher. A dormit in el de la nastere. Dormit=foit=urlat=agitat.
Dupa 2 luni am cedat psihic si am luat-o cu mine in pat, sa mai dorm si eu.
Depinde de odrasla din dotare si de cat de hotarat e “sa-si educe parintii”, cum zice soacra-mea (care mi-o punea in brate dupa ce legana la ea fara rezultat)
:)) auzi, ‘legana la ea fara rezultat’ cunoastem si noi. Sunt convinsa ca sunt beneficii ale dormitului cu copilul, bonding si altele. Nu tre sa fie ca la carte mereu.
Parca am ajuns sa citesc un cd stricat care repeta mereu: trebuie sa faci bonding cu copilul. Pentru asta trebuie sa indeplinesti, cu bifa conditiile de bla bla bla bla, incluzand, evident, sa dormi cu el, ca deh,alfel copilul nu e al tau, e al vecinilor :D. (scuzati-mi cinismul, dar asa e firea mea). Si sa nu uitam, sa stai cu el agatat de gat nonstop, ca sa iti simta caldura si atasamentul altfel risti sa te confunde cu primul necunoscut din super market :D.
In alta ordine de idei, Anditzu, ai uitat un amanunt fff important: salteaua :D. Noi am stat la discutii, eu vroiau arcuri, el latex de nu stiu de care. Dificila decizie!
Alina, nu de bonding am ajuns cu ea in pat, ci de oboseala. Se trezea foarte repede. Ce era sa-i fac, sa-i dau somnifere? I-am cumparat o solutie de “calmat”, din aia de plante. Bea si ceai de tei, ca cica are efect calmant. Degeaba.
Am citit carti despre somnul copilului si metodele. Leganat, shashait, nimic. Cu CIO am ajuns la 20′ si mi s-a rupt sufletul.
N-o sa moara c-a dormit in pat cu ai ei in primii ani!
@all, eu va cred, ca inca nu am copil :) din ce povestesc ai mei si ai lui B am fost toti copii cuminti. am mancat orice si am dormit oricand. numai eu mi-am supt cu incapatanare degetul pana tarziu, adica scoala :D asa ca poate eventualul copil sa ne mosteneasca si sa nu ne chinuie prea mult :D
@alina, noi ne-am luat pat mai mare tocmai ca sa putem avea doua saltele diferite, dupa nevoi. B vroia ceva mai dur pentru el, eu vroiam cu mai multa spuma termica, pentru spate. pana la urma am luat aceleasi saltele :) dar ideea e ca la pat mare oricum tb sa va luati saltele separate, ca una mare se face doar pe comanda si (cel putin aici) e mult mai scumpa decat doua separate.
@Alina Ai dreptate, ce sa mai zic.. si fii recunoscatoare inca o data pt sotul pe care il ai. Aici e vorba de intelegerea unui om fara a-l judeca. Eu nu consider asa o treaba super importanta daca doarme copilul in pat cu parintii sau nu, dar daca tot s-a hotarat asa, macar sa incurajez gasind si avantaje la acest lucru. Sa stii am ajuns la concluzia: cu primul copil se fac cele mai multe greseli, daca nu era asta cu dormitul, sigur era altceva. E inevitabil datorita lipsei de experienta, poti sa fi lucrat cu copii de toate varstele, pana nu ai copilul tau nu stii cum e.
In plus nu poti sa stii exact conditiile.. de ex, eu cred ca daca ai numai o camera e imposibil sa faci un copil alaptat sa doarma la el in pat… tre sa mai ai inca o camera, neaparat. Dar am o prietena are 3 copii (16,11,4), casa cu 3 dormitoare si au dormit cu al 2-lea si a 3-a pana pe la 4 ani, adica chiar si dupa ce i-a intarcat. Si ce au? sunt niste copii normali, foarte independenti si destepti… cel mijlociu il bate la sah pe sotul meu si are 11 ani. Ea e ok iarasi, dac-o vezi impreuna cu baiatul lor cel mare te intrebi: sigur nu e prietena lui? Nici eu nu sunt de acord cu ‘copiii isi educa parintii’ la faza cu dormitul, dar se intampla ce sa-i faci, peste tot.
Eu vad o armonie, o conlucrare acolo la familia asta, pe care o vad si la voi si mi-as dori-o si la noi. Important dupa parerea mea este ca parintii sa se puna de acord, nu unul hais si altul cea… Noi am dormit, el cu parintii, eu cu mamaia, cand eram mici, numai ca eu nu sunt de acord cu asta pt noi. Iar G e la fel ca S, cand incepe sa dea din maini si din picioare, tine-te! Nu ma odihnesc nici eu, si nici ea… el doarme oricum.
Cartile sau documentarele pe tema asta mi se pare ca sunt cu doua taisuri, sunt bune pt cine e cu capul pe umeri sa inteleaga ca nu e musai sa se si intample pt toata lumea ce se scrie/vede acolo. Hai ca tu stai pe scaun toata ziua si programezi, dar imagineaza-ti cum e sa ai probleme dinastea noaptea, iar a doua zi sa stai in picioare si sa vorbesti la 30 de copii. asta zilnic.. plus teme, planuri de lectie, etc.
Si in uk se insista pe petrecerea unui timp cat mai de calitate cu copilul, iar noaptea sa doarma separat de parinti. Si dpdv ortodox la fel se recomanda. Dar pe de alta parte tre sa ai si oleaca de empatie, adica eu am observat 2 lucruri la Xelomon: nu prea stie ce presupune sa pui un copil sa doarma separat, adica si-ar dori dar nu suficient sau asa ceva si prin urmare toate metodele incercate au picat. Mi se pare si normal. Si sotul meu e la fel, se uita doar la o bucatica de comportament, nu-l priveste in perspectiva. Adica: ‘nu vezi ca plange! nu pot s-o las asa si sa plec’, or eu stiu ca daca vrei sa doarma separat, chiar trebuie sa vrei cu toata fiinta, sa fii convins ca asa e cel mai bine si apoi un simplu google search iti spune cum sa faci asta treptat fara sa traumatizezi copilul si cam intr-o saptamana doua l-ai dezobisnuit de co-sleeping… noi pana in ziua de azi avem problema asta: dac-o pun eu la somn doarme toata noaptea, dac-o pune el se trezeste de 3-4 ori pe noapte:’unde e tati?’ sau ‘mami, da-mi mana’ sau ‘vreau sa fac pipi’ sau ‘vreau sa beau apa’… M-am saturat sa-i tot zic sotului ca tre sa ne punem de acord, nu vrea si nu vrea. Il inteleg are exemplu pe sine insusi, plus familia asta de care ti-am zis, incerc pe cat posibil sa fie liniste… ca e mai buna! Vezi, si linistea asta la fel ca orice lucru bun, abia cand n-o ai, o apreciezi mai mult decat apreciezi dreptatea.
citeam fragmentul asta http://savatie.wordpress.com/2010/05/14/diavolul-este-politic-corect-dialog-dintre-un-episcop-si-un-mason-batrin/ si imi dau seama ca lumea are nevoie sa traiasca dupa reguli, chiar si copiii nostri, prin urmare vine un timp cand tre sa invatam sa facem noi regulile, e f greu dar asa le vine lor mai simplu. In acelasi timp tre sa le dai si un pic de libertate, cat pot ei sa aleaga (la 2 ani dai doar 2 variante altfel ii bagi in ceata) trebuie invatati sa aleaga: cu ce bluza vrei sa te imbraci azi? Asta rosie sau asta albastra? Dar deja e alt subiect!
@Xelomon Scuze, m-am exprimat gresit :) Si s-a si inteles gresit. Vroiam sa zic ca tocmai asta este, nu conteaza unde doarme, atata timp cat toti sunt fericiti si impacati. De fapt, ideea era ca nu trebuie sa te stresezi nici daca doarme cu tine,nici daca nu doarme cu tine.
Stiu ce inseamna pb cu somnul, eu am avut in facultate insomnie si e tare nasol, deci crede-ma ca iti inteleg total alegerile.
Eu stiu ca nu ma da empatia(desi nu am inteles niciodata de ce empatia este atat de supraevaluata) din casa afara, de aiaElena are dreptate, si a mea doarme la ea in pat, in camera ei, dar sa nu crezi ca nu se mai trezeste noapte si plange dupa noi. Asta
mi-am ales meseria pe care o am :D, dar ma intristeaza sa vad oameni cu anumit nivel de cultura si inteligenta trecand prin crize de constiinta din cauza informatiei care se propaga aiurea pe internet.
@Elena Sunt de acord cu tine exceptand partea cu statul in fund la calculator :). Programator inseamna si deadlineuri, si sedinte si stres pe care un profesor nu le are, crede-ma cunosc bine situatia cu 2 parinti in invatamant.
Ah,si nu cred ca trebuie sa gasesti bine si rau in oride, unele lucruri sunt cum sunt, daca stai sa cauti nod in papura la orice, intodeauna vei iesi pe negativ.
@Anditzu. Uite ca la asta nu m-am gandit, saltele separate. Oricum, tot eu am castigat :D Acum detinem o saltea cu arcuri care imi sustine bine bine spatele.
Uff, touchpadul mi-a amestecat comentariul :) traiasca copy pasteul in Linux.
Reformulez
Eu stiu ca nu ma da empatia(desi nu am inteles niciodata de ce empatia este atat de supraevaluata) din casa afara, de aia mi-am ales meseria pe care o am, dar ma intristeaza sa vad oameni cu anumit nivel de cultura si inteligenta trecand prin crize de constiinta din cauza informatiei care se propaga aiurea pe internet.
Elena are dreptate, si a mea doarme la ea in pat, in camera ei, dar sa nu crezi ca nu se mai trezeste noapte si plange dupa noi.