anditzu's daily musings

dupa cum povesteam intr-un post mai demult, am vazut mai toate muzeele din viena. pe unele chiar de mai multe ori. unul dintre ele este mumok (museum moderner kunst – museum of modern art). de obicei eu si arta foarte moderna nu ne prea potrivim. exista un oarecare refuz al creierului meu sa inteleaga chiar toate frustrarile artistilor contemporani. insa spiritul meu un pic masochist si tare curios ma impinge mereu si catre muzee moderne. prima oara cand am fost la mumok mi se parut straniu, probabil pentru ca si cladirea arata cam dubios.

expozitia de atunci, ceva de genul colaje insangerate de resturi de tot soiul, mai mult mi-a taiat apetitul cultural decat sa ma inspire pozitiv. asa ca am fost destul de retincenta in a ma duce a doua oara la mumok. insa cum am trecut noi acum doua saptamani prin viena si cum iarna vieneza e de o raceala profunda, singura scapare a fost mumok-ul. de data asta am fost pozitiv surprinsa. desi una din expozitii, direct art, e mai mult decat creepy si fara sens – zic eu ca profanul – , celelate doua expozitii, the moderns (arta in contextul evolutiei tehnologice – very cool) si hyper real (realismul in pictura anilor 60-70) au fost super interesante.

hyper real a fost cea mai spectaculoasa, prezentand picturi si sculpturi (unele de dimensiuni foarte mari) realizate intr-un stil atat de realist incat dadeau impresia ca sunt fotografii.

ps. pozele vor apare in curand pe fotoblog si in format mare.

…este: sandro porcu!
pe bune! :D desi la inceput si eu aveam dubii :)

daca doriti sa donati ceva bani in scop cultural si sa ajutati muzeul luvru, puteti sa aveti parte de o vizionare privata a celor “trei gratii” ale lui lucas cranach.

in viena exista zeci de muzee, care mai de care mai interesante. de la tehnica, arta, istorie si pana la tortura si pestisori, totul e acoperit. insa un singur muzeu este mai dinamic decat toate: albertina. fiindca poseda una dintre cele mai mari colectii din lume si fiindca spatiul e limitat (si vorbim aici strict practic, nu filosofic), muzeul nu poate expune simultan toate operele pe care le are. de aceea exista numai expozitii temporare, de cate 3-4 luni, in care e prezentata cate o tematica sau cate un artist. avand in vedere ca noi mergem de multe ori pe an in viena si ca deja stim si ultima pietricica de pe strasse, albertina a devenit aproape singurul loc unde poti descoperi mereu ceva nou.

pana la mijlocul, respectiv sfarsitul lunii ianuarie, muzeul gazduieste (printre altele) doua colectii foarte valoroase si interesante:

• cea mai mare colectie de desene a lui michelangelo. de la studii pana la portrete impresionant de minutios executate, este cea mai interesanta metoda de a intelege arta lui michelangelo.
• o colectie a celor mai interesante opere ale lui william kentridge – artist sud-african, care creeaza in principal, dar nu numai, pe tema apartheidului. cel mai interesant mi s-au parut seriile de tablouri ce dadeau impresia unui film si “desenele animate” ale apartheidului, realizate prin stergere si redesenare.

va propun de altfel un filmulet de-al lui kentridge:

… in 28 de miliarde de pixeli!