anditzu's daily musings

ne incheiem periplul ceh in krumlov (sau krummau in germana), un orasel medieval foooarte frumos, situat la 20 de km de granita cu austria. de altfel orasul a fost multa vreme in posesia austriecilor, influenta lor fiind inca foarte vizibila.

pe langa oraselul in sine, de un farmec aparte (chiar si pe o ploaie enervanta), principalul punct de atractie il reprezinta castelul schwarzenberg.

podul de legatura cu orasul a fost special facut ca sa fie usor de distrus in caz de atac, castelul devenind astfel greu de cucerit.

turnul castelului adaposteste un muzeu care prezinta istoria localitatii. daca urcati pana sus, puteti vedea impresionantul clopot si o panorama a orasului.

pe 27 mai 1942, niste membri ai rezistentei cehesti au organizat un atentat impotriva lui reinhard heydrich, guvernator al boemiei, unul dintre cei mai importanti oameni din reich si responsabil de planificarea holocaustului. cateva zile mai tarziu heydrich murea si nazistii erau hotarati sa se razbune. auzind ei de la niste pasarele ca atentatorii erau ori din ori ascunsi in lidice, un sat la 20 de km de praga.

in noaptea de 10 iunie 1942, nazistii au incercuit satul, au adunat toti barbatii de peste 15 ani (172 la numar) si i-au impuscat. femeile (195)au fost adunate si (dupa ce cele gravide au nascut, mai mult sau mai putin la comanda) au fost trimise in lagarul ravensbrück. acolo 52 dintre ele au fost omorate. dintre cei 105 de copii, unii au fost trimisi in germania ca sa fie ‘”germanizati”, iar restul de 82 au fost dusi in lagar si gazati. dintre cei trimisi in germania, numai 17 au supravietuit.

satul a fost apoi ars si apoi distrus complet. cimitirul satului a fost vandalizat, mortii scosi si totul facut una cu pamantul.

la doua saptamani dupa masacrul de la lidice, un alt sat, lezaky, a fost complet ras si locuitorii impuscati sau trimisi in lagare. in total se estimeaza ca circa 1300 de oameni au murit din razbunarea mortii lui heydrich. ulterior s-a demonstrat ca atentatorii nu aveau legatura cu lidice sau lezaky.

astazi lidice este un satuc linistit. construit langa locul celui vechi, de catre femeile ce au supravietuit ravensbrück-ului. locul fostului sat este acum de o goliciune cutremuratoare. doar vechea strada a fost refacuta. pe marginea ei, doar fundatia bisericii si a unei case aduc aminte ca aici a fost odata un sat. statuia reprezentand cei 82 de copii ucisi e mereu inconjurata de jucarii, lumanari si flori. memorialul are si un muzeu, unde se pot vedea imagini din arhiva nazista de la distrugerea satului.

o statistica recenta arata ca un german din cinci nu stie ce e aia auschwitz. prin analogie, incerc sa imi inchipui cati romani stiu ce e aia canalul dunare-marea neagra. sau pitesti. sau sighet.

sa nu uitam!

in budweis in afara de o piata maaare si colorata si o capela interesanta, nu mai e decat… bere. the real budweiser, adica.

situat la vreo 30 de km de praga, intr-un satuc nespectaculos, karlstejn este cel mai faimos castel din cehia. construit de carol IV pentru a adaposti bijuteriile si relicvele imperiale (care acum se gasesc in schatzkammer-ul din viena), castelul nu a fost niciodata cucerit, pastrandu-se destul de bine de-a lungul vremii.

strajuita de 2 cetati, vysehrad (o cetate mai mica, la marginea orasului) si prazskyhrad, resedinta a regilor, imparatilor si mai nou a presedintilor cehi, praga e traversata de vltava (un afluent al elbei). ca si trivia, numele vltavei e germanic si inseamna valtoare.

fiind foarte putin distrusa la razboi (sau aproape deloc), praga pastreaza numeroase cladiri vechi, dar are si destule motive arhitectonice mai moderne.

drumul spre cetate, care trece prin cartierul mala strana, abunda in biserici, cladiri baroce si stradute medievale.

nu departe de vltava, am descoperit si una dintre cele mai interesante sculpturi din oras.

odata ajunsi la cetate (dupa un urcus destul de sportiv), ne-am tras sufletul admirand panorama orasului.

cetatea este un complex imens de cladiri si biserici, fiecare rege/imparat adaugand in decursul timpului propria sa viziune arhitecturala. im mijlocul cetatii strajuie impresionanta biserica a sf.vitus. inauntru se gasesc mormintele sf.vaclav si nepomuk.

cladirea palatului probabil ca merita o vizita, insa necesita nervi tari si cel putin ora de pierdut la coada pentru bilete. eu am preferat sa investesc timpul in altceva si am admirat palatul doar pe dinafara.

intorcandu-ne in  stare mesto (orasul vechi), am traversat podul carol, visul meu de atatia ani, care e plin pana la refuz cu turisti.

ajunsi din nou in piata centrala, am asteptat sa bata gongul si am facut o pauza de pranz, ca niste turisti batrani ce suntem.

apoi am luat la picior cartierul evreiesc, unde printre cele 6-7 sinagogi exista si cea mai veche din europa. lasandu-ma sa casc gura inauntru, B-ul meu a reusit sa imi indeplineasca o dorinta mai veche, si anume aceea de a vedea o sinagoga inauntru. pentru cei care inca nu au apucat sa vada, sinagogile sunt mult mai simple si mai misogine decat bisericile crestine.

am mai trecut apoi pe la cimitirul evreiesc, admirand pe drum arta si arhitectura ceha…

…si am incheiat cu cateva din multele si excelentele beri cehesti! deci, na zdravi!

muzeul national si piata sf. vaclav

ceasul astronomic si opera

ghosts

acum 7 ani (adica pe 12 ianuarie 2005) ajungeam intr-o dupa-amiaza incredibil de geroasa in praga si imi indeplineam un vis vechi.

acum mai bine de 15 ani, proful de desen din gimnaziu (un profesor de la care am invatat multe) ne arata niste diapozitive cu podul carol si ceasul astronomic din praga. nu pot spune exact de ce, insa imaginile m-au impresionat profund si am decis ca trebuie neaparat sa ajung in praga si sa vad podul si ceasul.

acum 7 ani nu am avut decat putin timp sa descopar orasul, asa ca m-am axat mai mult pe obsesiile mele si pe castel. anul asta am revenit in cehia, fiindca am vrut sa nu ii raman datoare pragai. si fiindca cehia inseamna mai mult decat praga, am facut un mic tur. am pornit din brno, al doilea oras ca marime din cehia si capitala a moraviei.  am ajuns apoi, tot intr-o dupa-amiaza geroasa de iarna, intr-o praga la fel de minunata precum o stiam. insa de data asta am zabovit mai multe zile si am luat la pas si ceea ce data trecuta omisesem. ne-am invartit apoi prin satucele cehesti si ne-am indreptat catre ceske budejovice (sau budweis in germana), ca sa imi indeplinesc o dorinta mai veche de colectionar de coaster ce sunt. iar la sfarsitul calatoriei, ne-am lasat purtati prin superbul cesky krumlov (sau krummau in germana), o poveste medievala.

toate orasele abundau in omagii la adresa lui vaclav havel, cumva o lectie despre ce inseamna un adevarat simbol politic, dar si uman. ma intreb oare carui politician roman (de dupa razboi) am putea sa ii aducem asa omagii? iar fiecare oras mai maricel avea propriile monumente dedicate miscarilor de rezistenta din istoria cehilor.

poate cel mai socant aspect a fost insa curatenia. am fost pana in fund de satuc uitat intre dealuri (semn ca un update la hartile navi-ului nu ar strica) si pana si acolo era totul aranjat, curat si asfaltat! si in sate, casele erau varuite si aveau termopane (nota: nu am vazut locuita murdara sau fara termopane! si m-am uitat destul de atent). blocurile socialiste, care la ei s-au construit la periferii si nu in locul centrului istoric, sunt toate zugravite in culori vii, curate.

tot ce e de exploatat in scop turistic chiar este exploatat. peste tot te asteapta ghizi sau soferi, gata sa te duca la castelul x sau y. si cel mai important, cand ii refuzi nu se apuca sa te injure de mama “ca esti scartar”! pana si in restaurante totul este organizat, clar, subtitrat in 7 limbi (mai toti stiu rusa, germana si engleza) asa ca nu ai cum sa te simti pierdut.

mi s-a parut ca cehia e cu mult inaintea noastra la capitolul respect de sine. si mai intreb oare ce au facut ei altfel decat noi?