cum folosim
aseara am urmarit pe arte documentarul “kaufen für die müllhalde”, adica un fel de “cumparam pentru a arunca”. pe site-ul arte il puteti urmari gratis timp de 7 zile (in germana sau franceza). ideea documentarului este ca societatea de consum produce mai mult decat avem nevoie sa consumam si ca aruncam (destul de) iresponsabil obiectele pe care nu le mai folosim.
mi s-au parut foarte interesante exemplele din industrie, in care consumul e incurajat prin producerea de bunuri de proasta calitate, care se strica (mai mult sau mai putin la comanda) dupa un timp bine calculat. de altfel, stiati ca primele becuri luminau pana la 2500 de ore? asta pana cand mai multi producatori de becuri s-au adunat la geneva si s-au gandit ca asa nu mai vand nimic si s-au apucat sa reduca viata unui bec la 100o de ore, vanzand-o apoi ca state of the art and limit of technology? daca nu stiati, urmariti documentarul! o sa intelegeti si de ce ciorapii nu mai sunt ce au fost odata :)
anyways, un alt punct al documentarului este si modul in care sunt aruncate “gunoaiele”. practic duse undeva in tari de lumea a 15-a, unde ce se mai poate folosi sau recicla este cules cu grija. si cu mana.
eu am putine obiecte, dar ce am folosesc pana se strica. iar la categoria haine, ce se strica incerc sa repar, daca nu mai pot fi reparate le arunc, iar daca inca sunt bune, dar nu mai le port le duc la johaniti (care le strang ca ajutoare). cand eram adolescenta, ai mei nu aveau bani sa dea pe haine. haine noi primeam de craciun si de ziua de nastere, si nici atunci prea multe. asa ca garderoba mea era formata din haine second-hand. aveam doua buticuri in fata blocului si reuseam sa gasesc haine super noi de super firma la pret de nimic. asa ca am invatat ca orice haina poate fi folositoare cuiva, chiar si cand tie nu iti mai place.
la capitolul tehnologie, iarasi folosesc pana se strica. mobilul l-am schimbat doar cand l-am stricat/pierdut (astfel ca inca am un nokia vechi, care stie doar sa ma trezeasca de dimineata) si laptop-ul doar cand mamei i s-a stricat calcul si i l-am donat pe al meu. in rest, bucataria si casa mea sunt dotate spartan si refuz sa cumpar ceva ce nu imi trebuie cu adevarat. asa ca cel mai des cumpar pahare, caci si eu si B reusim sa le spargem des. cred ca pe undeva sunt manarite, ca si becurile din documentar :)
iar mancare nu aruncam, caci gatim mereu doar cat mancam. spre deosebire de mama, care inca are impresia ca trebuie sa hraneasca o armata :D
asa ca intrebarea pe care v-o pun azi e: voi folositi tot pana ii scoateti sufletul sau aruncati si obiecte inca folositoare?
