anditzu's daily musings

oscarul inseamna si povesti frumoase!

well, inca un concediu s-a dus! il asteptam cu nerabdare pe urmatorul :D
cred ca nu e nimic mai interesant decat prima jumatate de ora de la intoarcerea la birou, cand povestesti cu colegii ce fain a fost de craciun, ce vreme au avut la schi, ce mai fac copiii cunoscutilor, etc. probabil ca cel mai deprimant moment vine atunci cand discutia se termina si tu te retragi la calculator unde vezi lista emailurilor din ultimile 2 saptamani. asa ca te apuci sa visezi iar la zilele de vacanta.

eu mi-am ocupat cele doua saptamani cu calatorii, carti, filme si multe prajituri. despre calatorii discutam ceva mai incolo, dupa ce “scot” pozele, iar prajituri nu mai sunt :D asa ca o sa povestesc cate ceva despre filme si carti.

art of flight

niste indivizi se dau cu snowboard-ul prin munti. la modul in care nu mai este “alunecat”, ci zburat! imagini impresionante, munti minunati si niste tineri cum nu as vrea sa fie copilul meu :D

slumdog millionaire

am vrut sa il vad de multa vreme, insa abia acum am reusit.

jamal si a latika provin din slum-urile mumbai-ului. amandoi au parte de o copilarie tragica, plina de abuzuri, care la un moment dat le desparte drumurile. pentru a o gasi pe latika, jamal se inscrie la versiunea indiana a show-ului “vrei sa fii miliardar”, unde intrebarile care i se pun sunt parca rupte din copilaria sa, ajutandu-l sa castige premiul 20 de milioane de rupii. insa nu toti sunt convinsi ca jamal nu a trisat.

un basm modern, deosebit de trist privind viata din slum-uri, dar plin de optimism. mi-a adus aminte de filantropica si de modul in care se organizeaza cersatoria si cat inseamna ca totusi sa ai si nitel noroc in viata.

everything is illuminated

adaptare dupa romanul lui jonathan safran foer, prezinta povestea calatoriei lui jonathan safran foer (:D) in ucraina, in incercarea de a o gasi pe femeia care l-a ajutat odata pe bunicul sau. ajutat de alex, un tanar ucrainian cu o engleza deficitara, bunicul acestuia si cateaua lor, cei patru ajung sa afle adevarul despre trecutul familiilor lor.

nu e nici comedie in sensul clasic, nici “yet another film about jews” si nici un portret fidel al ucrainei. este doar o poveste sensibila despre intelegerea prezentului in lumina trecutului.

let’s make money

sau “cam ce fac bancile cu banii nostri”. este un film documentar austriac, despre ce inseamna cu adevarat “investitie” in limbajul bancilor si cum finantele globale au luat-o intr-o directie periculoasa din cauza necontrolarii ei. o discutie interesanta este cea cu john perkins, economic hitman, dupa cum se descrie singur. daca ce spune el este adevarat, atunci e groasa rau!

mount st. elias

doi austrieci vor sa urce muntele st. elias din alaska si apoi sa il coboare cu schiurile, marcand astfel cea mai lunga coborare (cu schiurile) din lume. si reusesc. dar sanatosi la cap nu sunt! imaginile sunt insa spectaculoase.

inside job

premiat cu oscar, inside job ne arata cum de s-a dus naibii economia americanilor si implicit si a restului lumii. daca vezi filmul asta si apoi ides of march, te apuca asa o depresie…

small world – martin suter

familia koch este una dintre cele mai puternice din elvetia. elvira, capul familiei, invarte lumea si afacerile dupa o tactica bine stabilita. thomas, fiul vitreg, este mai mult ocupat cu femeile si divortul de ele. urs, nepotul, se pare ca o ia pe urma tatalui, desi familia il obliga sa sa casatoreasca cu sabine. in viata lor reapare konrad, fiul unei foste cameriste, fost cel mai bun prieten al lui thomas. alzheimer, boala care tocmai il macina,  scoate la lumina amintiri mult prea periculoase.

am terminat cartea in cateva ore, pentru ca mi-a placut foarte mult modul in care este prezentata amnezia si efectele ei asupra familiei bolnavului. este extrem de realista si imbina si elemente de roman politist. desi am realizat destul de repede care este secretul familiei, am ramas prinsa in actiune pana la ultima pagina.

legendäre reisen: auf den großen routen rund um die welt – marc walter

editata de geo, revista care imi furnizeaza regulat cele mai frumoase vise despre vacanta, cartea se vrea un mix de poze vechi si amintiri ai celor pentru care calatoriile durau luni si erau pline de neprevazut si descoperiri fantastice.

nu sunt un fan clooney. mi se pare mult prea perfect. asa ca atunci cand am auzit ca e un film regizat de el, nu mi-am facut sperante prea mari. am fost totusi impresionata de o poveste cinica, despre politica si jocurile murdare din culisele ei.

guvernatorul morris (clooney) candideaza la presedentia americii. pentru a ajunge in “finala” trebuie sa castige in fata “colegului” pullmann. in echipa sa stau trei oameni care ii vor influenta decisiv deciziile: paul zara (philip seymour hoffman), seful de campanie, stephen meyers (ryan gosling), purtatorul de cuvant in relatiile cu presa si molly stearns (evan rachel wood), o practicanta. si cum e regula in america, cum apare practicanta in ecuatie, cum se duce naibii totul.

impreuna cu paul giamatti si marisa tomei, echipa face niste roluri exceptionale. iar ca regie, mi s-a parut ca clooney face o treaba excelenta!

ides of march (nu este un film politic, nu se transmit mesaje politice (decat foarte subtil si irelevant pentru actiune), insa este un film despre cum politica si mizeria de rigoare afecteaza vietile celor implicati. vi-l recomand!

ps. cred ca lui gosling ii fac un calendar separat :D

trailer:

amores perros, 21 gramm si babel se numara printre filmele mele preferate. javier bardem m-a impresionat mult in mar adentro. asa ca mi-am zis ca nu pot rata cel mai recent film in care inarritu si bardem fac echipa. si bine am facut. biutiful este un film impresionant. extrem de dureros. tragic pana la sfinti. in nici un caz beautiful. dupa ce am vazut filmul m-am gandit cum as putea sa il rezum intr-o fraza si singurul lucru care mi-a venit in minte este: “nu credeam sa-nvat a muri vreodata”.

uxbal (bardem) vorbeste cu mortii si ii ajuta sa treaca “dincolo”. meseria asta e completata de cea de intermediar intre politie si traficantii de carne vie. carne vie provenita din africa si china si exploatata la sange. oameni pusi sa munceasca non-stop si sa traiasca in conditii mizere. uxbal mai are si doi copii si o nevasta cu probleme psihice. uxbal mai e si bolnav de cancer.

pe fondul unei barcelone murdare si triste, in lungul drum al lui uxbal catre moarte, dramele se insira una dupa alta, moartea devenind un constant companion. poate ca sunt prea multe drame si poate ca filmul e prea lung, iar la sfasit te simti daramat de atata durere, insa imaginile sunt extraordinare. inarritu surprinde chiar si in cele mai urate momente acel “biutiful” thing. bardem face un rol de exceptie. mi-a placut chiar mai mult decat cel din mar adentro. face un rol mai mult din ochii lui mari si tristi, decat din vorbe. dar cat de profund il face! acum, privind in urma, as zice ca merita mai mult decat firth oscarul.

mi-a ramas o replica in minte (care de cateva zile imi schimba viata in bine), cand uxbal terifiat de perspectiva mortii cere ajutorul unei prietene, si aceasta ii spune doar: “you can be the prisoner of your fears or you can just let go and be free”.

gru e un anti-erou: rau, urat si tare sadic, fiind ajutat de o trupa de minioni foooarte dragalasi. cand suprematia in ale raului (si in ale furtului) ii este amenintata de un tanar “evil hero”, gru se hotaraste sa fure luna. insa planurile ii vor fi date peste cap de trei fetite orfane hotarate sa isi gaseasca un tata.

unul dintre cele mai bune animatii din ultima vreme. do watch it!

pentru ca am o noua jucarie, am zis sa urmaresc si eu un film pe blu-ray. fiindca nu am prea avut timp sa caut printre rafturile magazinului, am luat ce mi-a picat in mana  si de care stiam ca e bun: letters from iwo jima. well, mi-a depasit asteptarile.

filmul (a doua parte din saga iwo jimei, alaturi de “flags of our fathers”)  reda povestea bataliei de pe insula iwo jima, dintre japonezi si americani, spusa din perspectiva soldatilor japonezi. ramanand ultima reduta in fata americanilor, fara ajutor din partea trupelor de pe mainland, cei cativa soldati de pe insula – sub comanda generalului kuribayashi (ken watanabe) – au trebuit sa faca fata mult mai numeroaselor trupe americane. evident ca nu au reusit, insa au luptat pana la ultimul om.

clint eastwood face o treaba regizorala fantastica. filmul, pe langa componenta sa de actiune de razboi, este mai mult un film care analizeaza latura psihologica a soldatilor prinsi intr-un drum ce duce numai la moarte. conflictele ce nasc (dorinta de dezertare, neintelegerile pe plan strategic, onoarea japoneza, aversiunea fata de inamic dar si empatia cu acesta) sunt foarte bine surprinse de camera si extrem de bine redate de actorii japonezi. trebuie mentionat ca filmul e vorbit in japoneza! ken watanabe este un actor imens, dar si ceilalti actori japonezi se ridica la nivelul sau, lucru rar intr-un film de razboi.

vi-l recomand daca nu l-ati vazut deja!

ps. i love blu-ray experience! :D

de la hoinarul pe web am aflat ca pot vedea king’s speech online, in confortul canapelei mele si a sticlei de chardonnay din dotare. asa ca am purces la vizionare.

bertie (colin firth) e un tip balbait care trebuie sa tina discursuri in public. lucru care probabil nu ar fi fost asa de tragic daca bertie nu ar fi fost fiul regelui angliei si daca nu ar fi trait in perioada in care radioul facea legea. dupa ce regele moare si fratele sau mai mare (guy pearce) abdica pentru a se casatori cu o americanca divortata, bertie ajunge rege, realizand ca datoria fata de tara e mai presus de frica sa de discursuri. ajutat de sotia sa (helena bonham carter) si de lionel logue, un logoped australian (geoffrey rush), bertie ajunge sa devina, prin discursurile sale, un simbol al rezistentei engleze in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

filmul nu abunda de efecte spectaculoase, axandu-se mai mult pe partea psihologica a personajelor. imaginile, luate “in porii” lui firth, accentueaza starea de angoasa a acestuia. defapt, ca si reusita regizorala nu mi s-a parut fantastic, insa jocul actorilor face toti banii. firth si rush sunt sublimi. perfecti. extraordinari. misto de tot :D rush ar fi meritat si el un oscar- oare de ce se da doar unul pentru rol secundar? helena bonham carter face un rol normal – ma obisnuisem cu rolurile ciudatele – insa foarte expresiv. pearce are un rol scurt, dar foarte bine jucat, aproape ca si fizionomia i se transformase. defapt, astia patru nu cred ca au cum sa joace prost.

in ansamblu un film bun, jucat extraordinar!

un pic sarcasm de bun venit – ca tot intreba alina daca am vazut luminite :D

site-ul filmuletului aici.

nina (natalie portman), o balerina obsedata de perfectiune, obtine rolul principal din “lacul lebedelor”. desi este ideala pentru lebada alba, coregraful leroy (vincent cassel) e nemultumit de prestatia ei ca lebada neagra, comparand-o mereu cu lily (mila kunis) o noua balerina – mai putin precisa, dar foarte pasionala. in incercarea ei a se “transforma” in lebada neagra si de a scapa de influenta mamei (barbara hershey), nina ajunge sa nu mai deosebeasca scena de realitate.

incep spunand ca daca azi “the social network” castiga oscarul pentru cel mai bun film, nu ma mai joc :D
natalie portman in rolul balerinei frigide este extraordinar de expresiva si foarte mobila :) performanta ei este de-a dreptul impresionanta. vincent cassel nu stie sa joace prost. orice face, face foarte bine. si e si foarte sexy ;) mila kunis face un rol bun. pe langa portman, m-a impresionat insa hershey, care face un rol foarte… haunting.

desi filmul e descris ca fiind psihothriller erotic, eu nu l-am perceput ca fiind asa erotic, ci foarte psihotic. probabil ca oscaristii sunt prea pudici. imaginile sunt extraordinare si efectele pe masura. scenele de balet nu sunt spectaculoase, insa bine realizate. cert e ca filmul iti face pielea de gaina… sau ma rog, de lebeda :D

scena mea preferata o puteti urmari in clipul de mai jos:

update: ha, christian bale a castigat! yeeeeeyyyy!

pretty awesome, right?