anditzu's daily musings

ieri, the economist publica un articol interesant despre tendinta mai multor tari de a interzice dubla cetatenie. dubla cetatenia a aparut ca urmare a libertatii de miscare a individului, cat si ca urmare a unor evenimente politice majore (de ex, multi descendenti ai celor persecutati in razboaie sau conflicte). totusi libertatea de miscare ramane cauza majora. poate aceasta libertate e si cea care ii sperie pe politicieni. in era in care sunt din ce in ce mai multe familii mixte, in multe tari copii primesc inca de la nastere dubla cetatenie.

dar ce presupune cetatenia asta?

conform conventiei europene, cetăţenie înseamnă legătura juridică dintre o persoană şi un stat şi nu indică originea etnică a persoanei.

dex-ul zice ca cetatean e acea persoană care face parte din populația stabilă a unui stat, având toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege.

putem avea legatura juridica cum mai mult decat o entitate? sau actionam pe principii exclusiviste?

si ce inseamna populatie stabila? eu daca stau de 5 ani in germania, mai fac parte din populatia stabila a romaniei? obligatiile pe care le am fata de romania sunt altele fata de germania (in afara de serviciul militar)? nu tot la fel trebuie sa traiesti in orice tara ai fi? si ce drepturi am in minus sau in plus ca cetatean al unei tari fata de cetatenii altei tari? in afara de vot, in mod normal, numai libera circulatie poate si este in anumite masuri ingradita (nu discutam de tari care inca sunt la nivel medieval sau sub dictatura). iar daca stau de 5 ani in germania, de ce nu am voie sa votez ca si ceilalti germani? pe mine nu ma afecteaza ce se intampla cu politica germaniei, sau cum?

asa ca la ce e buna cetatenia? doar ca sa opreasca emigrantii? (tin minte o replica a unui african din “let’s make money”, care zicea “puteti sa construiti ziduri si mai inalte, dar de foame, africanii tot vor veni in europa”)

si de ce nu putem avea doua cetatenii? mi se pare ca suntem ca niste copii pusi in fata intrebarii “dar pe cine iubesti mai mult, pe mami sau pe tati?”. si totusi ce raspundem? eu una daca as avea de ales intre cea romana si cea germana, as alege-o pe cea germana, pentru ca asa scap de jdemii de vize. dar daca as putea sa imi pastrez si cetatenia romana, as pastra-o, pentru ca oriunde as fi, romania va face parte din mine. prin educatie, prin amintiri, prin genetica.

iar pentru copii cu parinti cu cetatenii diferite, pastrarea unei singure cetatenii poate deveni periculoasa. in cazul unui divort, se poate ca un parinte sa isi piarda copilul doar pentru ca au cetatenii diferite si legea unei tari ii e total defavorabila.

eu cred ca daca ne bazam pe globalizare pentru a progresa, nu avem de ce sa le punem stampila de “dezertori” celor care aleg sa traiasca (si) in alta tara.

well, inca un concediu s-a dus! il asteptam cu nerabdare pe urmatorul :D
cred ca nu e nimic mai interesant decat prima jumatate de ora de la intoarcerea la birou, cand povestesti cu colegii ce fain a fost de craciun, ce vreme au avut la schi, ce mai fac copiii cunoscutilor, etc. probabil ca cel mai deprimant moment vine atunci cand discutia se termina si tu te retragi la calculator unde vezi lista emailurilor din ultimile 2 saptamani. asa ca te apuci sa visezi iar la zilele de vacanta.

eu mi-am ocupat cele doua saptamani cu calatorii, carti, filme si multe prajituri. despre calatorii discutam ceva mai incolo, dupa ce “scot” pozele, iar prajituri nu mai sunt :D asa ca o sa povestesc cate ceva despre filme si carti.

art of flight

niste indivizi se dau cu snowboard-ul prin munti. la modul in care nu mai este “alunecat”, ci zburat! imagini impresionante, munti minunati si niste tineri cum nu as vrea sa fie copilul meu :D

slumdog millionaire

am vrut sa il vad de multa vreme, insa abia acum am reusit.

jamal si a latika provin din slum-urile mumbai-ului. amandoi au parte de o copilarie tragica, plina de abuzuri, care la un moment dat le desparte drumurile. pentru a o gasi pe latika, jamal se inscrie la versiunea indiana a show-ului “vrei sa fii miliardar”, unde intrebarile care i se pun sunt parca rupte din copilaria sa, ajutandu-l sa castige premiul 20 de milioane de rupii. insa nu toti sunt convinsi ca jamal nu a trisat.

un basm modern, deosebit de trist privind viata din slum-uri, dar plin de optimism. mi-a adus aminte de filantropica si de modul in care se organizeaza cersatoria si cat inseamna ca totusi sa ai si nitel noroc in viata.

everything is illuminated

adaptare dupa romanul lui jonathan safran foer, prezinta povestea calatoriei lui jonathan safran foer (:D) in ucraina, in incercarea de a o gasi pe femeia care l-a ajutat odata pe bunicul sau. ajutat de alex, un tanar ucrainian cu o engleza deficitara, bunicul acestuia si cateaua lor, cei patru ajung sa afle adevarul despre trecutul familiilor lor.

nu e nici comedie in sensul clasic, nici “yet another film about jews” si nici un portret fidel al ucrainei. este doar o poveste sensibila despre intelegerea prezentului in lumina trecutului.

let’s make money

sau “cam ce fac bancile cu banii nostri”. este un film documentar austriac, despre ce inseamna cu adevarat “investitie” in limbajul bancilor si cum finantele globale au luat-o intr-o directie periculoasa din cauza necontrolarii ei. o discutie interesanta este cea cu john perkins, economic hitman, dupa cum se descrie singur. daca ce spune el este adevarat, atunci e groasa rau!

mount st. elias

doi austrieci vor sa urce muntele st. elias din alaska si apoi sa il coboare cu schiurile, marcand astfel cea mai lunga coborare (cu schiurile) din lume. si reusesc. dar sanatosi la cap nu sunt! imaginile sunt insa spectaculoase.

inside job

premiat cu oscar, inside job ne arata cum de s-a dus naibii economia americanilor si implicit si a restului lumii. daca vezi filmul asta si apoi ides of march, te apuca asa o depresie…

small world – martin suter

familia koch este una dintre cele mai puternice din elvetia. elvira, capul familiei, invarte lumea si afacerile dupa o tactica bine stabilita. thomas, fiul vitreg, este mai mult ocupat cu femeile si divortul de ele. urs, nepotul, se pare ca o ia pe urma tatalui, desi familia il obliga sa sa casatoreasca cu sabine. in viata lor reapare konrad, fiul unei foste cameriste, fost cel mai bun prieten al lui thomas. alzheimer, boala care tocmai il macina,  scoate la lumina amintiri mult prea periculoase.

am terminat cartea in cateva ore, pentru ca mi-a placut foarte mult modul in care este prezentata amnezia si efectele ei asupra familiei bolnavului. este extrem de realista si imbina si elemente de roman politist. desi am realizat destul de repede care este secretul familiei, am ramas prinsa in actiune pana la ultima pagina.

legendäre reisen: auf den großen routen rund um die welt – marc walter

editata de geo, revista care imi furnizeaza regulat cele mai frumoase vise despre vacanta, cartea se vrea un mix de poze vechi si amintiri ai celor pentru care calatoriile durau luni si erau pline de neprevazut si descoperiri fantastice.

nu sunt un fan clooney. mi se pare mult prea perfect. asa ca atunci cand am auzit ca e un film regizat de el, nu mi-am facut sperante prea mari. am fost totusi impresionata de o poveste cinica, despre politica si jocurile murdare din culisele ei.

guvernatorul morris (clooney) candideaza la presedentia americii. pentru a ajunge in “finala” trebuie sa castige in fata “colegului” pullmann. in echipa sa stau trei oameni care ii vor influenta decisiv deciziile: paul zara (philip seymour hoffman), seful de campanie, stephen meyers (ryan gosling), purtatorul de cuvant in relatiile cu presa si molly stearns (evan rachel wood), o practicanta. si cum e regula in america, cum apare practicanta in ecuatie, cum se duce naibii totul.

impreuna cu paul giamatti si marisa tomei, echipa face niste roluri exceptionale. iar ca regie, mi s-a parut ca clooney face o treaba excelenta!

ides of march (nu este un film politic, nu se transmit mesaje politice (decat foarte subtil si irelevant pentru actiune), insa este un film despre cum politica si mizeria de rigoare afecteaza vietile celor implicati. vi-l recomand!

ps. cred ca lui gosling ii fac un calendar separat :D

trailer:

*noroiul maro – denumire data neo-nazistilor.

articolul asta vroiam sa il scriu de mai demult. abia acum ajung insa sa adun ceva idei. dupa cum a povestit si cool-rat, ultimul scandal care zguduie germania este cel al neo-nazistilor din zwickau (oras in estul germaniei). se zice ca 3 neo-nazisti (plus ceva complici) au ucis in ultimii 10 ani mai multi comercianti cu “migrationshintergrund”, adica emigranti sau din familii de emigranti, plus o politista. pe masura ce politia cerceteaza, mai apare cate un complice si cate o crima facuta din ratiuni “rasiste”. se pare ca exista si o lista cu politicieni, ca posibile tinte.

desigur intrebarea e, pot 3-4-5 oameni planui si executa asa ceva? sau buba e mult mai mare si noi vedem doar varful? parerea mea e ca intotdeauna raul sta mai adanc decat pare. iar extrema dreapta capata tot mai multa putere in europa. sunt suficient de inteligenti cat sa ramana subtili in actiunile lor si noi atat de convinsi ca istoria nu se poate repeta, incat uitam (sau nu vrem sa observam) ca totusi pericolul exista.

am nimerit acum un an doi in mijlocul unei manifestatii (defapt incercare de manifestatie) neo-naziste in friedrichshafen si am fost surprinsa sa constat ca erau oameni de toate felurile printre ei. desigur multi tineri, dar si oameni la 40-50 de ani, multi aratand normal, de la care te-ai fi asteptat la mai mult. atunci am realizat ca nu e nevoie decat de ceva organizare si un pic de spalatura pe creier si cazul din norvegia nu ramane singular.

pe fondul crizei economice, a lipsei valorilor politice care sa dea incredere, a ideii ca emigrantii fura locurile de munca, partidele de extrema dreapta tind sa castige cat mai mult teren.

intr-un sondaj de opinie din aprilie, in austria, fpö (partidul libertatii) a ajuns pentru prima oara sa depaseasca partidele “clasice”, socialist si conservator. e vorba de acelasi partid care intr-o vreme lansase un joc in care scopul era de a omori musulmani. in voralrberg (land din vestul austriei), inainte de alegerile din land, fpö isi facea reclama cu “nu suntem o tara de minarete”.

in elvetia, partidul popular , svp, (castigator detasat la alegerile de anul asta), a militat cu bocancii. la propriu!

in germania, npd (partidul national democrat) – cunoscut ca fiind partid cu platforma extrem de extrema – e reprezentat in doua landuri in parlament!

in franta, frontul national inregistreaza 3-4 milioane de votanti la fiecare alegeri, iar olanda e deja celebra pentru al sau partid al libertatii, al treilea ca reprezentare in parlament.

desi germania incearca acum interzicerea npd-ului, cred ca acest lucru nu poate reprezenta o solutie pentru problema extremismului. la urma urmei poti ucide oameni si infierbanta spirite si fara acceptul statului, nu? de exemplu, timp de 2 decenii, raf-ul (grupare de extrema stanga) a tinut germania in teroare, desi era “interzis”.

singura modalitate de combatere a extremismului este educatia si campaniile constante de “awareness” (incepand din scoli) asupra pericolelor prezentate de extremism. s-ar putea zice ca la cate documentare despre ww2 se dau la tv in germania, lumea ar trebui sa stie mai bine. well, nu toti se uita la documentare si nu toti inteleg ce vad. asa ca nu e de ajuns.

prosti sunt peste tot si extremisti au fost si vor fi, insa trebuie sa ne educam si sa intelegem ca extremismul e periculos si mai ales FALS! caci ieri au fost evreii, azi sunt turcii, insa maine pot fi cei cu parul cret si ochi albastri!

Iata pasii:

1. mergi in Italia
2. deschide youtube randomly
3. uita-te aiurea, ascultand niste muzica buna, la GoogleAd-ul “Il Re Leone” la noul film 3D (“The lion king”)
4. gandeste-te de ce iti aduce aminte cuvantul “leone”; (4.5. Hmmm)
5. cauta Tea Leoni pe Google
6. uita-te la poze cu  tipa si vezi cu cine e maritata
7. citeste pagina Wikipedia lui David Duchovny (prietenii stiu de ce)
8. fa click pe “sex addiction”

Cu alte cuvinte, iata 8 pasi simpli pentru:

KIDS. Don’t do this at home!

intr-o discutie inceputa cu tatal lui B, am dezvoltat urmatorul scenariu:

sa zicem ca luam o tara de lumea a 3-a 2.5-a. unde somajul e ridicat, oamenii au cate 5 copii acasa si putin de mancare. unde tinerii nu au perspective concrete. [scenariul nu e atat de science fiction, zic eu]. o firma, sa zicem din germania, vine si ia o suma de copii (intre 10 si 14 ani) si ii baga intr-un centru de educare. prin educare se inteleg urmatoarele:

• invatarea limbii germane (daca tot am luat exemplu germaniei)
• invatarea unei meserii pe cale de disparitie in germania (repet, e doar un exemplu)
• daca tara in cauza nu e crestina, propun niste ore de DIALOG crestino-whatever they are (pentru ca se stie ca tensiunile apar din cauza neintelegerii obiceiurilor si credintei celorlalti)

familiile copiilor nu ar trebui sa dea nici un ban, insa copii, odata ajunsi la varsta muncii, ar trebui adusi in germania, unde ar munci cu spor si fara probleme de integrare si toata lumea ar fi fericita.

scenariul nostru a avut parte de 3 tipuri de reactii:

1. fain! uite asa dam o sansa unora care au nevoie de ea si ne asiguram ca anumite meserii nu se pierd.
2. dar de ce sa aducem straini, cand putem sa ii folosim pe ai nostri?
3. asta e sclavagism! cum sa rupi copiii din familiile lor? de ce nu investim sa dezvoltam tara respectiva?

parerea mea e ca nu e sclavagism. pe vremuri, cand familiile nu aveau cum sa isi creasca decent copiii, il trimiteau pe cel mai mare la o manastire sa se faca preot. caci acolo avea de mancare si putea apoi sa isi faca o meserie din care sa traiasca. plus ca nu vine nimeni sa ii ia cu japca. adica e doar pentru cine vrea. in plus, nu cred ca se rup de familie. ei ar ramane in familie pana cand ajung la varsta muncii, varsta la care oricum se presupune ca pleci de acasa si nu mai stai sa iti faca mama ciorbe.

partea cu investitia intr-o tara o gasesc nerealista. si in romania se investesc bani si stim cu totii cat de bine ii merge. acolo unde e saracie, e mai mult ca sigur si coruptie. si investitiile ajung (daca ajung) foarte greu acolo unde trebuie. daca ar fi fost altfel, africa ne-ar fi depasit azi.

mai ramane intrebarea cu resursele interne, adica de ce sa nu ii educam pe “ai nostri”? pai dintr-un motiv simplu. din cauze evolutionare, nu mai vrea nimeni sa invete meserii gen zidar, capsunar, dulgher, etc. vorbeam nu demult cu o taranca nemtoaica, care creste hamei, si zicea ca nu mai gaseste nemti care sa ii culeaga hameiul si e nevoita sa aduca polonezi. motivul ar fi ca e o munca grea si nu mai e nimeni dispus sa o faca. in occident toti au sansa sa se duca la scoala si iasa cu o diploma de ceva si nu mai e nimeni interesat de muncile asa-zis de jos.

voi ce parere aveti?

ca sa evoluam, a trebuit in primul rand sa supravietuim. ca sa supravietuim, a trebuit sa fim atenti. ca sa fim atenti, a trebuit sa ne fie frica. frica e acel sentiment care ne-a adus azi unde suntem. cei care erau prea viteji, au fost primii mancati de crocodili si nu au apucat sa isi imprastie genele prea mult. cei care au fost mai fricosi, si-au facut arme, si-au intarit satele impotriva atacurilor, au inventat una alta ca sa se ajute. frica ne-a pus creierul la munca. cum ar spune psihoterapeutul meu: “frica nu e ceva rau, a-ti fi frica inseamna ca esti inteligent”.

asa ca noi, cei de acum, suntem produsul a mii de generatii de fricosi. suntem genetic predispusi sa ne sara rotitele usor. pe deasupra, traim si intr-o lume in care munca pierde teren in fata celei intelctuale, aducand cu ea si stresul psihic. fara o detensionare corespunzatoare, corpul se refuleaza in psihic, afectiunile psihice de tip burnout si atacuri de panica consemnand o crestere dramatica in ultimile decenii.

daca stresul psihic ar fi reprezentat doar de munca, ar fi inca usor. am putea sa ne luam concedii mai dese, sa ne uitam la luna si sa meditam si gata. din pacate evolutia si accesul liber la informatii ne-a adus un stres si mai mare, cumva subliminal, pe care rar il percepem ca atare.  media anunta lunar cate un sfarsit al lumii, o prabusire dramatica a euro-ului, moartea iminenta a sistemelor vestice, prezinta imagini cu catastrofe si ne aduce aminte cum ca si noua ni se poate intampla ceva (!!!). se propagheaza stiri panicoase doar de dragul audientei, iar internetul e plin de dobitoci dornici sa le fie ascultate/admirate aberatiile si sa si castige bani din asta. nu stiu cat e de adevarat, dar zilele trecute cand a cazut satelitul minune, in germania se anunta cum ca in italia oamenii erau sfatuiti sa nu plece de acasa si sa nu stea la ultimul etaj!! oricum, la astfel de dimensiuni paranoide am ajuns.

nefiind in stare sa filtram informatiile cum trebuie, ajungem sa le luam de bune. chiar si oameni inteligenti precum parintii nostri (ca altfel nu ar fi facut copii asa inteligenti ca noi :P) ajung sa creada toate isteriile astea. si nu vreau sa stiu ce se intampla cu cei care au un nivel mai scazut “acolo sus”.

in ritmul asta o sa ajungem o armata de legume, imbuibata cu antidepresive, care va fi numai buna de manipulat.

la vivi am gasit termenul din titlu, care mi-a placut tare mult si mi-a si dat de gandit.

desigur suntem raspunzatori de fericirea copiilor nostri, caci ei depind cel mai mult de noi. in relatiile cu adultii insa, ne imbracam frumos, ne aranjam, ne spalam pe dinti si prin alte locuri esentiale, ca sa il facem pe celelalt sa ne placa, deci sa fie multumit si fericit. ne schimbam in timp tabieturile si ne “mulam” dupa personalitatea ceiluilalt. sau cel putin incercam sa o acceptam. muncim cu spor si zambet pe buze pentru ca seful sa fie fericit si sa ne dea prima de porc.

insa responsabilitatea asta apasa. incerci sa fii perfect, sa faci totul ca celelalt sa fie fericit si incet incet uiti de propria fericire. ajungi o masca sub care se ascunde multa frustrare, suferinta. asa ca trebuie sa te intorci mereu la tine, sa cauti ceea ce te face fericit, sa fii responsabil si pentru tine. altfel ajungi un om mizerabil, fara bucurii.

si totusi ce e mai important: sa lucrezi la fericirea ta in detrimentul celorlalti sau la a lor in detrimentul tau?  sau credeti ca e posibil sa le impaci pe toate?

citeam mai deunazi un articol pe zeit.de despre bloguri. din pacate nu dau de el acum. in articol (de altfel un pic cam tras de par) se vorbeste despre faptul ca unele bloguri sunt un pericol pentru societate si dadeau ca exemplu un blog care posta imagini cu excrementele unor vedete (nu intrebati ce si cum, ca nu vreau sa intru atat de adanc in… detalii :D). si concluzionau ca unele bloguri (din ce in ce mai multe) sunt adresate sociopatilor, psihopatilor si altor asemenea pati!

internetul functioneaza pe principiul: fiecare e liber sa puna pe net ce vrea atata vreme cat nu incalca legile tarii in care se afla (el sau serverul) si daca nu iti place, nu ai decat sa nu te uiti. oricat ar parea de stupid, daca cineva vrea sa puna poze cu excrementele sale, naja, are posibilitatea sa o faca. undeva pe lumea asta sigur exista o tara, cu legi suficient de permisive in ale internetului si cu suficiente servere, care abia asteapta sa incaseze niste bani. si desigur ca aici sta problema. caci poze cu diverse scarbosenii mai e cum mai e, dar pornografia infantila si site-urile extremiste (ca sa dau doar doua exemple), “stau” tot pe asemenea servere.

mai sunt apoi si pozele pe care le uploadam zilnic. si pe care nu stim cine si cum le foloseste. la fel si informatiile personale (adresa, conturi, etc.) a caror administrare nu o putem controla. nu mai zic de “magazine” online, care au ca singur scop furtul de bani. si sa nu uitam de virusi/troiani/etc. care abia asteapta sa se infrupte din calculatoarele noastre.

probabil ca orice informatie poate fi considerata periculoasa. la urma urmei nu stii ce idiot ajunge la ea si la ce ii trece prin cap sa o foloseasca, dar faptul ca vrem un acces liber si rapid la orice informatie, ne face sa acceptam si anumite riscuri. altfel, am bloca tot ce nu ne place si ne-am redenumi china. si totusi suntem complet constienti la ce riscuri ne expunem? exista sau ar exista vreo modalitatea prin care sa putem “controla” internetul? sa il facem “sigur”? eu ma gandesc ca, de exemplu, daca utilizatorii de retele de socializare ar fi obligati sa se inregistreze cu numele si adresa completa (cumva verificabile) si sa renunte la nick-uri, ar fi mult mai putin cazuri de mobbing online. stiu, prima problema ar fi “si cum vrei sa verifici chiar tot?”. well, nici eu nu stiu acum, insa cred ca s-ar putea crea un sistem de verificare. si acum ajungem la a doua problema: “cine administreaza acest sistem si ce masuri poate lua in cazul abuzurilor?”. auzisem de curand ideea unui “presedinte” al internetului, care sa dea legi universal valabile in toata lumea. varianta asta mi se pare imposibila din doua motive: unul, ca un om, sau o grupare, cu o asemenea putere este cu siguranta supusa presiunilor si coruptiei, iar al doilea, ca legile asta ar fi in conflict (in multe cazuri) cu legile statelor respective.

voi ce credeti? exista vreo posibilitate de a curata netul? ati fi de acord cu un sistem atot-decizator? si poate mai important, care sunt pentru voi cele mai mari pericole pe care internetul le prezinta?

cred ca oricine a deschis televizorul acum 10 ani nu va uita imaginile de atunci. si acum imi aduc perfect aminte cum ne uitam la aparat si ni se parea ca e un film prost. la inceput tata era chiar convins ca e reclama la un film. abia dupa minute bune am inteles ca totusi e groasa treaba. cred insa ca numai un american aflat la fata locului poate sa fi simtit cu adevarat intreaga tragedie.

si totusi ce am invatat in astia 10 ani? mai nimic. suntem doar mai panicati, mai putin toleranti, mai incrancenati. si totusi am avea ceva de invatat de la americani: togetherness-ul lor. acel “impreuna suntem de nedoborat” si daca vrem ajungem si pe luna! mi-as dori ca romanii sa (re)descopere acest sentiment.

ps. imi aduc aminte de o reporterita nemtoaica, care il intreba pe un tip (normal, nu politist, nu pompier), ce se indrepta spre wtc ca sa caute supravietuitori, de ce se duce acolo, ca e periculos. si tipul ii raspunde calm: “because that’s how we do it… and i am proud of it”.