anditzu's daily musings

ziarele romanesti sunt pline de titluri catastrofice gen “a venit zapada! nimic nu mai misca, nu mai zboara! huo autoritatilor!”. probabil ca cei care scriu asa ceva au trait pana acum la tropice si acum experimenteaza prima iarna.

nu mai stiu in ce articol de mare angajament scria ca un drum pe care “in mod normal” (adica vara) il faci  in 6 ore, acum il faci in 10. probabil ca respectivii nu au auzit de faptul ca reducerea vitezei in functie de conditiile meteo chiar inseamna ca mergi mai incet atunci cand ninge!

cel mai misto e insa cand le iau interviu cetatenilor “afectati de ninsorile abundente”, blocati in zapada. si ce mai dezamagire pe ei, ca nu ii salveaza nimeni (desi cred ca putini au auzit de cauciuri de iarna), de parca dazapezitoarele alea pot zbura pana la ei. astia nu s-au uitat niciodata la prognoza meteo? sau toti merg pe principiul “eu merg orb ca vara, daca se intampla ceva sa vina domn’ primar sa ma rezolve”? ah, si mai era ceva numit viscol, pe care il nu poti controla. dar nu conteaza, sunt detalii.

sa nu mai zic de ce drama e ca deraiaza trenurile din cauza ghetii sau ca multe zboruri se anuleaza!

la mine in oras, strazile neprincipale (alea principale sunt vreo 4)  nu se prea dezapezesc. doar o data pe iarna. in rest, se asteapta pana vine primavara. desigur ca nu e placut, dar totusi lumea stie sa iasa si sa isi curete trotuarul singura, sa isi puna la timp cauciucurile necesare si sa se informeze despre starea drumurilor inainte de a purcede la drum. asa ca zau ca nu ii inteleg pe cei care se plang ca iarna nu pot circula pe strazi ca in palma! vorbim totusi de un anotimp cu zapada! si pana la urma nu trebuie sa ne asteptam sa ne ajute altii mereu (in cazul de fata autoritatile), caci chestia aia rotunda ce se sprijina pe gat are si ea scopul ei.

eu cred ca cel mai simplu ar fi sa ii trimita in alpi vreo cateva saptamani. sa vada cum circula si altii in conditii de iarna si cum acolo nu mai plange nimeni ca se inchid strazile si nici ca se intrerupe circulatia trenurilor cand ninge mai serios!

later edit: petreanu a scris-o mult mai bine decat mine! si uite ca nu sunt singura nebuna :)

casutele de la targul de craciun stau aliniate de-a lungul stradutelor din centru. miroase a vin fiert, carnati si craci de brad. nea fritz transforma o bucata de lemn intr-o mica statuie a lui iisus. langa el, alt mestesugar, face din metal si piele de vita cele mai interesante curele. cateva casute mai incolo, o doamna vinde lumanari colorate. vizavi, un domn isi aranjeaza suvenirurile si striga trecatorilor ca numai la el se gasesc cele mai frumoase.

din loc in loc, la tonetele cu vin fiert (adica glühwein) se aduna lumea la o palavra. vinul le inroseste obrajii si unii de frica unei “prea-inrosiri”, mai infuleca dintr-o dinette sau un currywurst. locurile unde ma duc eu cu placere sunt insa cele cu castane prajite si clatite :D mirosul castenelor si cel al zaharului pudra se amesteca usor cu cel de lemn si parca abia astept sa apara mosu’ si sa imi aduca cadouri (multe, scumpe si cu sclipici, desigur :P).

seara, vizavi de primarie, o cladire isi deschide in fiecare cate o fereastra, sub forma unui calendar de advent. de fiecare data, mosul iese din cladire cu mici cadouri pentru copiii adunati acolo.

targul de craciun e micul meu moment de relaxare in timpul zilei. oricat am transforma noi craciunul intr-un mega-kitsch, oricat am alerga mai degraba dupa cadouri decat dupa linistea acestor zile, decembrie e o luna frumoasa. pentru ochii mirati ai copiilor, care il vad prima oara pe mosu’. pentru mirosurile care iti aduc aminte de copilarie. pentru vinul fiert, care aduna prieteni in jurul lui la o vorba. pentru ca o data pe an, putem visa ca cineva la polul nord isi ia din timp si impacheteaza cu grija un mic cadou (care include desigur tot ce am vrea vreodata) numai si numai si numai pentru noi.

ps. lipseste doar sunetul scrasnit facut de ghete pe zapada. sper sa nu am parte de un craciun australian! pentru ca nici un craciun nu e adevarat fara o bataie sanatoasa cu bulgari :D

… ne gandim la Rudolf the Red Nosed Reindeer, ca tot vine Craciunul!

Don’t be nosy!

post-update:

vreau vara! :(((((((((

pentru ca violetamov se intreba ce e mai bine, schi sau snowboard, o sa incerc sa descriu un pic din lucrurile de baza ale snowboard-ului. nu-s inca mama lor, dar ma chinui de ceva ani si am si un instructor in familie.

in primul rand, iti trebuie echipament de snowboard, adica:

• geaca – poate fi si de schi, nu conteaza, dar sa nu crapa de stramta de ce e
• pantaloni – la fel, pot fi de schi, dar mai larguti, ca o sa va tot asezati in fund (si nu numai voluntar)
• ghete de snowboard – da, sunt speciale si depinde si de legatura utilizata, o sa descriem mai incolo
• manusi – exista si recomand cu toata caldura sufletelului meu manusile de snowboard cu protectori, o sa aflati mai incolo de ce
• casca – nu e cazul sa ne certam aici, zic doar ca daca esti inteligent o porti (apropo, in austria se intampla mai multe accidente mortale pe piste decat pe strada!!)
• strampi/colanti/lenjerie functionala – sau ce mai aveti pe acasa
• sosete groase – alea speciale sunt frumoase si poate mai comode, dar nu-i musai
• tricou/lenjerie functionala
• pulovar – o sa transpirati la greu, mai ales la inceput, asa ca recomand fleece-ul si nu lana

pentru incepatori, merge o placa freestyle. adica perfect simetrica, cu ambele capete usor ridicate. e mai usor de manipulat in toate directiile, mai usoara si mai flexibila.

pentru “cunostinte” medii merge o freeride, adica aproape simetrica, cu un capat mai ridicat si puuutin mai ingust decat celelalt. poti sa mergi doar intr-o directie cu ea (dar merge si inapoi daca insisti, insa nu suntem smecheri, nu ne dam tari).

pentru avansati si doritori de adrenalina, merge o raceboard. arata ca un schi mai gros. are un capat plat si drept si unul ridicat usor curbat. poti doar sa faci coborari sau curbe pe canta. trust me, e al naibii de greu.

ca si marime, placa in pozitie verticala trebuie sa iti ajunga pana la barbie. in cazul freeride, poate sa fie ceva mai lunga.

ajungem la legaturi. aici am incercat trei tipuri: flow, plate si highback.

highback e cea mai comuna, se potriveste la mai toate tipurile de ghete, insa pierzi o caruta de timp inchizand-o. si mai ales cand incepi si esti oricum terminat psihic dupa o ora, devine agasant.

plate merge doar cu hardboots (sunt ca ghetele de schi), care merg doar cu raceboards, ca altfel te chinui degeaba. mi se par incomozi, eu nu sunt nici fan raceboard, asa ca nu.

flow e preferata mea. trebuie doar sa o reglezi la inceput cand intri in ea, dupa totul fiind usor: tragi de backplate, bagi piciorul, tragi de backplate si tragi de backplate, scoti piciorul, tragi de backplate. simplu, rapid. singura problema e ca ai nevoie e ghete cvasispeciale, adica mai rotunde la calcai. eu am unii de genul asta, normali, si totusi merge. trebuie sa incercati mai intai gheata in legaturi flow inainte sa o cumparati. then you’re on the safe side.

ziceam de manusi. in primul rand diferenta majora intre schi si snowboard e ca pe schiuri ai picioarele libere si poti sa le rupi in voie, iar pe snowboard le ai fixate si nu le  poti rupe decat in situatii extreme. asa ca pici mai mereu in maini. sau mufa. depinde de reactii. statistica zice ca orice boarder isi rupe macar odata mana, asa ca manusile cu protectori (adica au o chestie de “plastic” inauntru) sunt un must! mai demult se faceau si pantaloni cu protectori la fund si genunchi, insa acum 3 ani am aflat ca nu se mai fac. daca gasiti pe undeva, nu strica.

la capitolul casca, am zis ca nu ne certam, da??!

acum, primele 3 zile o sa stai mai mult in zapada. pana inveti sa iti tii echilibrul in panta sau macar in plat, pana inveti sa te ridici si atunci cand crezi ca nu mai poti , pana cand inveti sa ignori durerea si dupa ce poti sa te privesti in oglinda plin de vanatai, e cale lunga :d si nu aveti nevoie de teleschi/telescaun. se face totul manual: urcat cu placa de gat, alunecat in jos, urcat cu placa… intelegeti voi :)

pare un pic mai brutal decat schiul, care e mai natural, pentru ca ai picioarele libere si te echilibrezi mai usor, insa dupa ce inveti e frumos. plus ca e mai putin periculos decat schiul. in mod normal esti muuult mai incet decat un schior.

ca si personal tip, tineti-va pumnii stransi. din motive de instinct, atunci cand ne cautam echilibrul, dam din maini. in cazul snowboardului, atunci cand iti misti partea superioara a corpului iti schimbi directia de alunecare, asa ca va puteti imagina ce se intampla cand dati haotic din maini. cand tii pumnii stransi, nu mai ai aceleasi tendinte de dat din maini.

restul zic eu se invata la locul faptei, adica pe pista. asa ca va urez multa bafta si break a leg! :D

ps. pentru alte intrebari si sfaturi, you know where to find me.

update: ah, si pentru ca mi-am adus aminte, niciodata sa nu lasi snowboard-ul singur pe zapada, caci aluneca si poate lovi pe cineva. cel mai bine e sa il proptesti cu o canta in zapada sau sa folosesti o coarda de legatura (se prinde picior). de obicei cand inveti sa inchizi legaturile ai obiceiul sa dai drumul la placa.

cred nu v-ar veni sa credeti daca v-as zice ca ninge la modul brutal: 30 de cm de zapada in doar 2 ore. si ninge de doua zile bune. deja am facut febra musculara de la carat zapada! :D

si ca sa clarificam un mit, pana acum nu am vazut masini de dezapezire! which doesn’t make it funny at all!

merry snowmas to all! :D

mda, dintr-o primavara ploioasa prelungita am trecut (cu o pauza de 2 saptamani de cer senin) direct in iarna. e frig, miroase a zapada (dimineata chiar e gheata peste tot) si soarele se face nevazut de ceva vreme. sa stai aproape de lac si munti si in valea unui rau are avantajele ei (in special vara), insa cand ceata nu se mai ridica cu saptamanile de pe oras iti vine sa iti bati copii.

eu iubesc soarele. i luuuuuuuuv soare. nu prea pot functiona optimal altfel. si cum lunile de iarna sunt sarace in soare, imi doresc mereu sa trec cat mai repede peste ele. ma intreb daca se poate face o functie de hibernare pentru oameni. ya know, 4 luni la caldurica, sub patura, impreuna cu B-ul din dotare (care e obligat sa hiberneze si el cu mine) si apoi trezire cand afara e ziua lunga si insorita si sunt peste 20 de grade! mi-as da regatul pentru asa ceva!

din pacate, ca in fiecare an,  nivelul meu de serotonina a ajuns la limita inferioara, am iar mainile mereu reci, trebuie sa merg infofolita pe afara (ceea ce imi restrange libertatea de miscare, deci libertatea in general), mi-e mereu somn si gandul ca iar o sa ma rup pe pista cu snowboardul imi da fiori. iar partea cea mai nasoala e ca nu mai pot sa beau bere rece (gatul meu e pretentios)!

vreau prajituri si ceai de musetel si un concediu lung undeva unde e cald si mult soare!