anditzu's daily musings

… un la multi ani mare de tot!

si ca sa vedem si partea cealalta, mai intunecata, va recomand un documentar (in franceza sau germana) despre cum privesc barbatii femeile, intr-un studiu de caz din quebec.

Toata suflarea pamanteana scrie in disperare despre ultimele evenimente Kardashiene. Germania, State, UK, Romania – ce fac cele trei surori, ce fel de haine, ce reclame fac, ce mananca, cu ce barbati se casatoresc, cum arata, etc. Am zis, pentru mine, “gata cu ignoranta! cine e aceasta Borcica!?” si am purces ieri sa vad ce le-a facut  faimoase pe aceste fiinte suave care este numai una.

Wikipedia mi-a zis ca sunt trei surori: Khloe, Kim si Kourtney. Cineva a avut o obsesie, dar nu e vina lor. Seamana, doar ca una e un fel de miss piggy in stil Empire State Building, iar celelalte doua ar putea sa posteze drept suport de pahar de martini la evenimente mondene. Dar nu, nu poti sa judeci omul dupa inaltime: Stefan cel Mare a ajuns departe. Ci dupa vorba, dupa port, asa e frumos.  Majoritar depozitare de grasimi in zone dorsale (n.b. pufozitati am si eu, dar nu si aspiratii de revista vogue), se imbraca in asa fel incat cupa de sutien marimea K se poate vedea precum Marele Zid Chinezesc se vede de pe luna. Din cauza asta, in anumite poze cu toate trei,  trebuie sa faci scroll orizontal ca sa ajungi la marginea laterala a pozei. E frumos sa vezi fete frumoase, vesele, cu decolteul celei inalte sprijinindu-se pe capetele celorlalte doua intr-o piramida magica in care nu stii unde sa te uiti mai intai. Trei pirande-model din Klifornia.

Sa nu ma intelegeti gresit, sanii sunt foarte utili. Si de-aia ma intrebam – prin ce s-au afirmat aceste dragusenii? De unde din negura vremii au aparut? Wikipedia, bat-o vina, zice ca tatal lor a fost avocatul lui OJ Simpson. Cazul ala din anii ‘90, care a speriat America, cu un fotbalist drogat care ar fi omorat niste oameni si care in timpul procesului facea zeci de mii de dolari numai din autografe pentru plebei. Dar fetele acum sunt mari, si sunt antreprenoare, actrite, cantarete, femei de societate. Opera lor e suplima. De exemplu, in cazul Kim-ei, am incercat sa analizez opera muzicala. O placere, nu alta, sa vezi cum videoclipul incepe cu un fund roz intr-o punga de plastic de 5 bani, vazut de-aproape. Mai turtit la ecuator, si mai bombat la poli, deplasandu-se languros catre un ventilator care se falfaie pe partea ailalta. Vocea, de vis, ascunde un sintetizator la fel de transpirat precum tricoul cupa-K. Filmografia, si ea fantastica, enumera cateva reality show-uri (Big Brother?) in care ea joaca rolul ei insesi, precum si niste entry-uri de 1 episod in CSI.

Si tocmai cand intrebarile imi reveneau in mintea blocata de sublimul lucrurilor vazute, vad ca scrie:

Kimberly “Kim” Kardashian Humphries^[...] is an American socialite, television personality, model, and actress. She is the daughter of late attorney Robert Kardashian, and is known for a sex tape with her former boyfriend Ray J.

Si uite asa am ajuns sa o apreciez pe Lady Gaga. Macar se chinuie.

later edit: shoque. am aflat de ce kkk au reusit in viata: pentru ca au pufozitati. Galifornia, here I come !!

sa schimbam deci registrul, pana nu se supara alina rau pe mine si nu ma mai primeste la geneva :D ca sa o parafrazez, “ea cu biserica, eu cu energia nucleara” :D de zaqk nu stiu, ca nu il cunosc personal, asa ca poate sa se supere cat vrea (glumesc zaqk, desigur).

deeeci… de ceva vreme ma duc la sala de fitness. suna foarte pitzi, stiu. dar fiindca acolo am facut fizioterapia (e un centru de sport si terapie defapt, nu numai sala de fitness), am decis sa continui acolo cu miscarea pentru spate, caci asta fac acolo. adica cross-trainer cate 9 km pe sedinta si muuulte intinderi si sfortari de spate. pot sa recunosc ca am fost un mare prost ca nu am facut asta de mai devreme. ajuta mai mult decat ori pastile.

si cum trebuie sa stau (vorba vine) acolo 3 zile pe saptamana cate 2 ore, apuc sa ma uit si eu in stanga si in dreapta mea si sa observ lumea. na, de la minutul 35 pe cross-trainer te apuca asa o foame si o oboseala ca trebuie sa iti muti atentia catre alte lucruri :D stiti cum e cu gradina domnului? e mare, da. si o gasesti pe toata la sala de fitness :) de la tipi care vin in pantofi si camasa sa faca sport (!! sper ca la schimba cand termina), babute ce isi fac exercitiul la bicicleta mai vanjos decat mine, tinere ce tin sa fie admirate in timp ce isi intind pectoralii si fac exercitii de tonifiere a fundului, tipi cu tricou foooarte mulat pe bicepsi si care isi fac exercitiile taman langa don’soarele de dinainte (caz clar de coincidenta!), pana la astia ca mine care se roaga sa supravietuiasca celor doua ore.

pana acum doua zile credeam ca that’s about it. insa atunci a aparut EA. micuta, draguta, in “iegari” si sutien cu mult push-up. totusi destul de decenta in ansamblu. se aseza pe o bicicleta langa un tip la vreo 40 de ani, care arata ce e drept bine. da doua minute din pedale dupa care se opreste si incepe: “ah, dar nu e comod, ma puteti ajuta, pot sa ma sprijin pe dumneavoastra, wow, dar ce muschi aveti…”. am zis oook, clar. dupa vreun sfert de ora, isi da insa seama ca nu are nici o sansa la gigi ala. asa ca trece la alt aparat si la alt tip. si discutia se repeta. timp de o ora, tipa a incercat la mai toti tipii de acolo. cu voce tare, ca sa se faca remarcata. la unii a prins nitel, la altii mai putin.

eu inteleg ca uneori disperi, ca ai nevoie de satisfactii fizice, dar chiar in halul asta? nu stiu, dar am un orgoliu mult prea mare ca sa ma duc sa ma preling pe langa tipi asa de “pe fata”. cred ca nici nu esti luata in serios ca femeie daca faci asa ceva. ma rog, daca vrei doar una rapida, nici nu conteaza, dar pentru asta se mai inventara si diverse aparate, care isi fac treaba chiar mai bine decat originalele.

voi ati face asa ceva?

ps. intrebarea e adresata si barbatilor. inca nu am vazut unul sa faca asa ceva, dar mai sunt zile de mers la sala :D

am observat in ultima vreme ca foarte multe femei poarta haine de vara care nu le avantajeaza, ca sa ne exprimam frumos. de vreo doi ani se poarta blugii scurti scurti de tot. sau rochiile mulate la fel de scurte. sau leggings-ii. nimic rau, si eu am niste blugi scurti si leggings-i. insa femeile de aici le poarta chiar si cand au picioare de elefant sau celulita cat china. o fi moda frumoasa, dar cred ca mai toti avem oglinzi acasa!

eu cred ca daca e ceva prost, mai bine acopar. pe de alta parte, mama imi tot zice ca important e sa te simti bine. asa ca daca ai fundul cat casa, dar totusi vrei sa porti fuste mini, no problem. (nu comentam filosofiile de viata ale mamei, asta e, cu femeile e mai greu sa te intelegi :D) totusi nu as putea sa port ceva care sa imi lase suncile la vedere.

voi ce principiu adoptati? imbrac ce ma face fericita sau ce imi sta bine?

ps. am putea sa ne luam si de domni, dar ei oricum nu le au cu moda :)

trecem de la cultura la sex. na, suntem niste nevrednici :)

zilele trecute mare discutie in urma unui pictorial playboy. pe coperta, o turcoaica. prima de altfel, care se dezbraca pentru playboy. lasand la o parte discutia ca e musulmanca si ca la ei nu se cade, bla bla, o alta chestie mi-a starnit interesul. tipa zice ca (si acelasi lucru l-am auzit de la mai toate tipele care se dezbraca pentru reviste) este o forma de libertate, ca asa arata ele ce femei sigure sunt si cat de puternice au devenit.

acum, eu nu am nimic cu nudismul si chiar apreciez un corp frumos, insa ce treaba are emanciparea feminina cu prezentarea sanilor pe prima pagina? mie mi se pare ca toate tipele care fac asa ceva nu confirma decat ca sunt ieftine. si prin ieftine vreau sa zic foarte ieftine. adica cum vrei tu sa fii privita ca o persoana de o inteligenta remarcabila si cu o cariera deosebita cand primul lucru care le trece prin cap celor care te vad e “mama, dar ce p**da beton are!” ?? oare te mai ia cineva in serios dupa?

nu sunt o persoana inflexibila, cred ca oricine are dreptul sa faca ce vrea, unde vrea, cu cine vrea si cum vrea (sub masa, pe masa, stand in maini, etc.). insa la tine acasa (sau dupa caz, in natura). dar in nici un caz nu te apuci sa te cracanezi in fata a milioane de oameni si apoi sa pretinzi ca esti libera si strong!

voi ce ziceti? e semn de libertate sau de exhibitionism? sau imbatranesc si devin o baba stafidita si frustrata? :D

Cat de  important e pentru mine sa fiu la moda? Nu-i. Dar desigur  ca daca sutienele ar arata asa acum, si toata lumea le-ar purta asa, atunci nu as avea ce face decat sa fiu si eu in rand cu toate femeile;  doar asta ar fi pe piata.

Cu manechinele la lenjerie intima poti sa te lupti, fie daca nu devii manechin, fie daca nu porti ce iti “recomanda” ele, fie daca nu ii ceri prietenei tale sa faca una sau alta ca sa iti placa si mai mult de ea. Dar cu hainele de pe piata nu te poti impotrivi daca nu iti plac deloc. Pentru ca piata este cam aceeasi la nivel european – daca te duci in .ro, in .it, in .uk, in .de, etc – vei gasi haine si croieli similare in aceleasi perioade. Poti, desigur, sa alegi sa nu iti cumperi nimic, si macar daca se uita lumea la tine ca esti mai retro, macar e si asta un mod de a fi diferit.

Dar moda poate fi si mai relativa decat hainele si perceptia asupra siluetei per se. De exemplu, ceva foarte en vogue (cel putin in .ro, observ) este ca prietenul sa ii faca [,] cadou prietenei o pereche de silicoane! Adica ceva de genul: “iubito, am ceva pentru tine!…” “vai dragul meu, ce este?” “…ma gandeam ca o sa iti placa si tie, pentru ca mie mi-ar placea la nebunie pe tine!”, “oh! ce este?” ,”o pereche de siliconutze, uite sunt chiar marimea ta! si de maine, o sa te simti altfel!”  In toate cazurile pe care le aud (chiar fara sa vreau) din media, incerc sa imi imaginez expresia tipei in momentul in care prietenul ii spune ce cadou are. Adica, e prea ‘putina’ pentru el? Sa se bucure ca o sa fie “imbunatatita”, sau sa fie frustrata ca pana acuma credea ca prietenul ei o place? Si daca se casatoresc si apoi divorteaza si tre sa partajeze lucrurile, o sa trebuiasca sa ii dea silicoanele inapoi lui, ca el sa le faca [,] cadou urmatoarei?!

din seria “momente girlie”

am facut ce nu credeam sa fac si a iesit cam asa:

imi place la nebunie! :D e vorba de lacul de unghii ARTDECO – Ceramic Nail Lacquer No 124. e un rosu aprins cu o idee de auriu. dupa ce m-am si indragostit de lacul de buze de la ei, art deco a devenit marca mea preferata de cosmetice. candva trebuie sa imi fac curaj si pentru fardul verde verde verde … :D

stumblr-ind din site in site, am dat peste un post si un filmulet care m-a impresionat pana la lacrimi (il puteti urmari aici). e vorba despre o fotografa care isi comenteaza fotografiile facute in 2005 in afghanistan. fotografiile au ca tema  miresele-copil, adica maritate de foarte mici pe bani sau bunuri.

The question above is one Sinclair asked of a man who had just won someone’s daughter in a bet. He replied: “Well, we have a saying out here that if she doesn’t fall down when you hit her with your cap, she’s old enough to marry.”

cateodata parca uitam cat noroc avem fiindca ne-am nascut intr-o societate decenta!

lectia de azi e mai usoara. frauenquote inseamna “cota de femei” si se refera la procentul de femei care ar trebui sa fie angajate intr-o firma, respectiv promovate in functii de conducere.

in engleza echivalentul ar fi reverse discrimination si se aplica nu numai femeilor, ci tuturor minoritatilor. in germania femeile nu sunt neaparat o minoritate, insa in timp ce in franta procentul de femei in posturi de conducere e de ca. 7%, in usa de ca. 14%, in germania el se zbate pe la un 2%, cam ca acela din india. asa ca mai multe femei din politica au inceput sa ceara o cota minima de femei in posturi executive. s-a inceput cu 3% si s-a ajuns pana la 30%, cifra sugerata de ministra familiei. partea interesanta e ca cele mai aprige contestatare ale ideii au fost tot femei, pana si cancelarul angela merkel respingand deocamdata propunerea. unii au propus ca fiecare bransa sa iti autopropuna o cota “de bun simt ” (ma gandeam cam cum ar suna asta in romania).

intrebarea ramane: e nevoie de o “cota unica” de femei?

cei pro sustin ca femeile sunt descurajate de catre barbatii astia misogini si ca nu au practic nici o sansa sa ajunga in functii de conducere, fiind astfel nevoie de o lege care sa ii oblige pe barbati sa le fac loc femeilor.

cei contra sustin ca tocmai o astfel masura ar arata ca femeile nu sunt capabile sa “evolueze” singure si ca au nevoie de legi in defavoarea barbatilor, care ar ajunge la randul lor discriminati.

personal cred ca e o lume a barbatilor care cu greu face loc unor femei. adica, ele abia reusesc sa parcheze din prima, daramite sa conduca o firma! insa la fel de mult cred ca o cota unica nu ar aduce nici un fel de beneficii. s-ar putea ajunge la momentul in care trebuie sa angajezi o femeie, indiferent cat de nepregatita, numai ca sa indeplinesti cota. e o chestie absolut ineficienta economic si ar duce numai la frecusuri intre sexe (la ala psihic ma refer :P). plus ca sa zicem ca esti firma de minerit. unde gasesti tu femei miner ca sa iti atingi cota?

solutia din punctul meu de vedere e si cea mai greu de realizat: umblatul la mentalitati. germanul este un tip dependent de reguli si le urmeaza cu sfintenie. astfel ca societatea germana este una conservatoare si greu de schimbat. adica barbatul munceste, femeia face copii si ii creste (singura, fara ajutoare) si are grija sa fie totul spalat si calcat. desi cancelarul german e o femeie, germanul de rand nu priveste o femeie la conducere cu prea mare seriozitate, caci “nu e cum e dat sa fie” (sau ma rog, avem una si e de ajuns :D). de cand lucrez aici nu mi-a fost dat sa vad o femeie sef in mai mult de doua cazuri si in astea doua ele erau “sotia lu’ sefu’” (iar in programare singurele femei pe care le vezi sunt femeile de serviciu). din pacate am intanit si multe femei care credeau foarte sincer ca nu au sanse pentru ca ele oricum nu sunt la fel de “bune” ca un barbat. asa ca degeaba ai cota, daca tu nu ai respect pentru tine si incredere ca esti cat de cat inteligenta.

da, lucruri grele, dar am incredere ca se pot corecta fara cote, doar schimbandu-ne modul de gandire. pana la urma dreptul la vot si fusta mini nu avut cote impuse!

ieri automobilul a implinit 125 de ani. pe 29 ianuarie 1886, carl benz isi patenta “caruta cu motor”. partea interesanta e ca la momentul respectiv nimeni nu intelegea de ce e nevoie de motor, cand se puteau folosi cai! :D asa ca inventia a stat o perioada in garajul dl-ui benz. asta pana cand dna benz a decis sa demonstreze ca totusi inventia nu e chiar asa de inutila. asa ca a luat-o la “plimbare” de la mannheim la pforzheim si inapoi – ca. 106 km – realizand primul drum cu un automobil. in acesti 160 km, a fost nevoita sa schimbe uleiul, sa alimenteze (pe vremea aia benzina se putea cumpara numai de la farmacie) si sa repare franele, inventand fara sa isi dea seama garnitura de frana.

si uite asa, o femeie a reusit sa lanseze automobilul! una dintre cele, care aparent nu pot parca din prima, care nu apreciaza distantele, care nu stiu sa conduca de nici un fel. da, dragi barbati, unei astfel de femei ii datorati faptul ca aveti o jucarie cu care sa va laudati ca ne sunteti superiori!